Editorial Post sau regim
Postul dinaintea marilor sărbători religioase reprezintă o constantă, însă există cele două fațete ale postului, respectiv aspectul material, ce mâncăm și aspectul spiritual, cumpătare, trăire spirituală, purificare spirituală.
Scopul ultim al postului este unul aspirațional, omul religios urmărind să se apropie prin fapte și spirit de viața și trăirile sfinților și creatorilor de religii, încercând să se identifice cu reprezentantul întrupat al lui Dumnezeu.
Regimul nu are componenta spirituală, ci doar componenta materială, modernă. Omul care ține regim urmărind, cel mai adesea, fie să arate mai bine, fie să elimine cauzele care generează și întrețin anumite boli sau disfuncții ale organismului.
Alegerile parlamentare, din ziua unui mare sfânt creștin ne împing către o nouă etapă a democrației autentice din România.
Rezultatul alegerilor forțează clasa politică din România să postească, respectiv se abțină de la excese, să se autocenzureze, să comunice în mod eficient cu scopul de a împinge societatea românească spre progres și bunăstare.
Observăm că România a progresat în ultimii 30 de ani, însă ceea ce a performat a fost mediul de afaceri privat, care a fost motorul creșterii economice. O altă parte importantă a economiei românești este cea generată de românii care au migrat în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit și a unei vieți mai bune, susținând financiar familia din țară.
Zona publică a statului încă a rămas tributară apucăturilor de tip comunist, nefiind încurajată performanța, ci obediența și limitarea, plafonarea, lipsa competențelor reale.
Nu există o școală în care să fie formați funcționarii publici, politicul numind discreționar în post funcționarii, de la cea mai mică primărie până la ministere, autorități publice locale, centrale, justiție, firme de stat și uneori chiar firme private.
Regimul politic din România de după anul 1990 nu s-a schimbat decât la nivel de formă, întrucât oamenii și metodele de guvernare au rămas cantonate în paradigma cunoscută din regimul comunist, (PCR) Pile, Cunoștințe, Relații.
Învățământul românesc nu s-a reformat, accentul fiind pus în permanență pe profesor și nu pe elev, pe formă și nu pe fond. Degeaba au crescut salariile dacă programa, metodele de predare și profesorii nu s-au schimbat, nefiind setate obiective concrete și remunerați profesorii în funcție de performanțe.
Sistemul de sănătate funcționează după modelul comunist, numirile managerilor sunt politice, nu după criterii cum ar fi competența, profesionalismul și performanța, criteriile prioritare fiind relațiile personale și susținerea politică. Și în acest domeniu au crescut salariile, însă, la fel ca în cazul educației, remunerarea nu este făcută în funcție de performanțe, ci în funcție de postul ocupat.
Sistemul public de sănătate duce lipsă de personal, însă posturile sunt blocate, deblocându-se numai cu dedicație.
Administrația publică locală și centrală funcționează cam în aceeași manieră, liderii înconjurându-se de funcționari loiali și obedienți, mai puțin competenți și cu o pregătire mai precară decât a liderului pentru a nu-l eclipsa, existând teama că funcționarii competenți ar putea să ia locul liderilor și atunci mai bine își conservă poziția decât să riște înlocuirea cu alte persoane care și-au dovedit competența.
Cu siguranță același model poate fi reperat în toate domeniile de activitate unde statul deține controlul absolut.
Oamenii au continuat să ofere atenții directorilor de școli, profesorilor, medicilor, funcționarilor pentru a-și rezolva problemele, plângându-se totodată că există corupție în România.
La schimbarea regimului politic, posturile sunt ocupate de oameni noi, din nefericire după același model.
Gurile partidelor care vin la guvernare sunt flămânde și trebuie hrănite, se împart posturi și funcții după criterii eminamente politice și nu de competență.
Funcționarii care sunt pe post, în multe cazuri, migrează spre partidele care vin la guvernare cu scopul evident de a-și conserva pozițiile.
O clasă politică reformatoare ar putea reseta sistemul, respectiv ar putea stabili un moment de referință pentru un nou început.
Legi simple și clare, oameni competenți, toleranță zero pentru incompetență și corupție, indiferent de tabăra politică sau de cetățenia incompetentului sau coruptului, fără vânători de vrăjitoare în preajma campaniilor electorale, încurajarea performanței și stimularea mediului de afaceri.
Toți ne dorim să trăim mai bine, dar ne mișcăm haotic, ca o găină fără cap, nu există o strategie, nu există o viziune, nu există o speranță, ci doar o dorință care se confruntă cu anomia de la nivel social, existând o discrepanța enormă între ceea ce ne dorim și normele legale/sociale care oferă mijloacele legale pentru atingerea obiectivelor. Poate din această ultimă cauză pleacă din țară cei mai mulți români.
Mișcarea Președintelui de a numi un militar de carieră în postul de Prim Ministru a surprins foarte multă lume.
Probabil că ar fi fost bine primită de opinia publică o asemenea numire la începutul pandemiei, însă acum pare o mișcare radicală.
Conducerea militară numită interimar la spitalele cu cele mai mari probleme din țară în perioada pandemiei a demonstrat că este posibilă o anumită performanță dacă avem obiectivele corect setate și dacă urmărim cu obstinație atingerea acelor obiective.
Poate că rigoarea militarului îl va forța pe Primul ministru interimar să fie un exemplu de corectitudine pentru echipa pe care o va coordona.
Poate va chema un sobor de preoți în acest post, militari sau nu, pentru a sfinți locul, pentru a elimina duhurile rele din acea construcție care respiră comunism prin fiecare centimetru pătrat.
Poate buna credință trebuie să ia locul mirajului puterii de care a fost cuprins fiecare ocupant al postului de prim ministru, iar dialogul, transparența și lipsa oricărui arbitrariu vor pune stăpânire pe sediul și oamenii care vor ocupa posturile din aparatul de lucru al Primului ministru.
Istoria relativ recentă (numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu, șef al SIE la acel moment, în fruntea Guvernului, care, potrivit legendei a luat anumite măsuri radicale cu efecte benefice pentru economie) a generat unirea tuturor politicienilor din Parlament pentru eliminarea intrusului, Guvernul MRU rămânând în istorie ca guvernul cu cea mai scurtă existență.
Democrația înseamnă dialog, transparență, compromis în anumite limite. De-a lungul istoriei au exista și despoți luminați, care au ajutat societățile să evolueze.
În cele mai multe cazuri sunt estompate mijloacele și sunt evidențiate numai rezultatele, însă oamenii acelor vremuri au resimțit mai degrabă efectele negative pe termen scurt ale mijloacelor, decât efectele benefice pe termen lung ale acelorași mijloace.
Să sperăm că postul nu va schimba regimul.
Postul și regimul pot merge mână în mână dacă obiectivele nu sunt doar formale, ci au substanță, iar buna credință este prioritară în regimul democratic dorit de cei mai mulți concetățeni, însă înțeles în mod diferit de fiecare dintre noi.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News