De ce nu merge nimic în țara asta

Urmează o săptămână în care ne vom juca cu Constituția României, vom primi interpretări peste interpretări ale unor cuvinte pe care, deși le putem citi, se pare că nu le putem și înțelege. 

Sunt parlamentar și am stat la prezidiul camerelor reunite în ziua în care Florin Roman de la PNL s-a „legat" cu lanțuri de microfonul Camerei Deputaților, în timp ce deputați de la AUR încercau să îl împiedice să închidă ședința de plen. Nu am încă 30 de ani și sunt conștient că îmi lipsește un anume cinism al vârstei la care ai văzut atât de multe încât nimic nu te mai uimește. Pentru mine, rămâne în continuare ireal să văd oameni ajunși în funcții de o importanță covârșitoare comportându-se imatur, iresponsabil și agresiv. Vă voi povesti în rândurile care urmează cum am văzut eu tot acest haos politic, cu mențiunea că tot ceea cea voi spune are în substrat o teamă puternică față de capacitatea politicului nostru de a se arunca în aer din dorința de a-și răni dușmanii. Cred că rolul politicului este de a face bine, de a fi echilibrat când lumea o ia razna și de a fi decent atunci când decența este aruncată la coș. Nu cred în minuni din partea politicului, dar refuz să accept ca, atunci când apare o criză, politicianul să fie primul care își smulge părul din cap și se pretinde fără scrupule a fi o victimă.

31 august

USR PLUS anunță că nu acceptă PNDL 3 ambalat sub numele de „Anghel Saligny". Momentul a părut unul tensionat, dar în limita neînțelegerilor endemice cu PNL. Un premier distant și atent la propriul său joc politic a întins din nou coarda, testându-ne inutil. Coaliția era tensionată din cauza provocării lui Florin Cîțu, dar nu ajunsese la ceea ce el a descris mai târziu ca fiind un „mexican standoff". Câțiva colegi nu s-au putut abține și i-au descris în discuțiile noastre comportamentul ca fiind unul nesimțit și iresponsabil. Am presupus cu toții că situația se va calma și că premierul se va opri, pentru că acțiunea sa era o provocare ca să vadă până unde poate merge

1 septembrie

Stelian Ion anunță că nu va aviza PNDL, de altfel singurul răspuns normal la provocarea deplasată a lui Florin Cîțu. Știu că multă lume vede în reacția premierului o disperare de a-și cumpăra propriul partid, fapt perfect adevărat, dar în cadrul instituțional, modul lui de a lucra cu ceilalți este unul haotic și provocator. Nu pare un om coerent în acțiune și pe deplin responsabil în fața propriilor acțiuni. Rezultatul îl știți, tensiunea a devenit dintr-odată maximă și a explodat prin demiterea lui Stelian Ion. Acuzațiile la adresa lui în ceea ce privește SIIJ sunt semnul clar al modului în care Florin Cîțu va conduce PNL și România dacă va avea ocazia: propriile închipuiri și interese vor deveni descrieri ale realității. De aici, și comparația cu Dragnea. Nu e doar PNDL ca instrument politic, ci și modul acesta de a minți și de a impune adevăruri cu forța. Nu poți să îl scoți pe Stelian Ion vinovat de nedesființarea SIIJ când tu știi că în alianță cu UDMR ai împiedicat acest lucru în mod sistematic. Același mod de a răstălmăci faptele și de a minți fără să clipești ca în cazul lui Liviu Dragnea.

2 septembrie

Miniștrii noștri nu participă la ședința de guvern și anunțăm depunerea moțiunii de cenzură. Începe operațiunea de mânjire reputațională. Adevărul e că USR PLUS a discutat cu PSD și AUR în același timp și în aceeași măsură. Cele două partide ne respectă și ne plac la fel de mult ca PNL și UDMR. E o situație ingrată pe care e greu să o percepi din afară. Pentru întregul sistem, suntem un fel de corp străin pe care nu-l înțeleg și îl resping. Nici nu vă închipuiți cât de bine funcționează colaborarea dintre PSD și AUR, iar dacă noi și PNL am fi reușit să ne înțelegem la fel de bine, nu ați fi auzit vreodată de vreo criză politică ori de reforme împiedicate.

PSD se arată dispus din primul moment să depună moțiune, declarații de vitejie și uși deschise. Doar că... diavolul se ascunde în detalii. Vin cu un text absolut umilitor pe care îl prezintă cu zâmbetul pe buze: veniți să semnați o moțiune împotriva miniștrilor USR PLUS, nu a Guvernului Cîțu. O capcană, fără urmă de îndoială. Am decis să mergem mai departe cu o moțiune scrisă de noi și pe care să o oferim la semnat tuturor forțelor politice. Brusc, PSD dispare, deși până în urmă cu câteva minute erau foc și pară pe Guvern. Declarațiile lor ulterioare confirmă că au încercat permanent să ne compromită. Au semnat cei de la AUR și imediat au început să curgă râuri de fiere de la PNL, care nu a crezut nicio secundă că moțiunea noastră va putea fi depusă. 

3 septembrie

E ziua în care se depune moțiunea și sunt convocat în calitate de membru în Biroul Permanent al Camerei pentru a lua act de asta la ora 23:00. Așa prevede regulamentul, trebuie sa luăm act în aceeași zi în care moțiunea e depusă. Unii dintre membrii Biroului Permanent participă online, deja îmbrăcați în pijamale. Nu se strâng suficienți membri cât să se întrunească cvorumul regulamentar, astfel încât totul se amână pe a doua zi.

Găsesc situația destul de ridicolă și pot să înțeleg pentru prima dată de ce multă lume gândește în termeni negativi despre clasa politică din România. Suntem deja în plină criză politică, iar noi nu reușim să ne respectăm propriile regulamente. Este evidentă înțelegerea dintre PNL și PSD și cred că 30 de ani așa a funcționat țara asta, cu aranjamente indecente și politicieni în pijama.

4 septembrie

PNL, PSD și UDMR boicotează din nou ședința birourilor permanente. De data aceasta, nici nu se mai obosesc să se prefacă și nici nu își mai deschid camerele de la calculator. La televizor se înjură unii pe alții, Florin Cîțu continuă să numească PSD cel mai mare dușman al democrației, dar parlamentarii pesediști îi salvează scaunul în spatele camerelor video nepornite. O mascaradă pusă în scenă fără niciun fel de rușine.

6 septembrie

În final, pare că se poate ține o ședință de Birouri Permanente Reunite. Dar nu e decât o ședință internă a PNL la care noi, ceilalți, asistăm tăcuți și jenați. Ludovic Orban e încolțit de Daniel Fenechiu, care e liderul grupului PNL la Senat, de Florin Roman, care e vicepreședinte la Camera Deputaților, și de către Alina Gorghiu, care e vicepreședintă la Senat. Tonul e agresiv și nepoliticos. Își spală realmente rufele în public și totul are un singur scop: salvarea lui Florin Cîțu. Am trecut dincolo de decență și procedură, iar ca circul să fie definitiv, George Simion transmite în direct pe Facebook ședința, le povestește fanilor săi ce se întâmplă, citează aiurea articole din regulament pe care nu le înțelege prea bine și îl mângâie pe cap pe Florin Roman, care dă să-i răspundă violent, dar se abține, pentru că e filmat. 

Când se ajunge la ordinea de zi, PSD iese din sală ca să blocheze ședința. Liberalii încep să conteste semnăturile și cer să se investigheze situația ca să amâne moțiunea până după congresul PNL. Ambele partide, PNL și PSD, sunt disperate să blocheze orice posibilitate de a trece moțiunea. PNL cere supunerea la vot a contestării semnăturilor și sunt aproape de leșin când votul îi contrazice. Reprezentantul minorităților naționale împreună cu Ludovic Orban refuză să voteze și PNL pierde majoritatea. Telefoanele liberalilor se încing și, disperați, fug din sală pentru a bloca stabilirea unei date la care să se dezbată moțiunea. Ședința se suspendă, circul continuă

Pentru noi, e clar că blatul PNL - PSD e o realitate și că sunt înțeleși să blocheze moțiunea. Emoția e puternică în rândul nostru și sunt convins că suntem singurii care s-au simțit rușinați de ceea ce se întâmplă, restul erau obișnuiți să transforme totul în spectacol și afacere personală. Singura soluție e demisia miniștrilor USR PLUS.

7 septembrie

O nouă ședință a Birourilor Reunite ale Parlamenteului fără PNL și PSD, care lipsesc special ca să nu avem cvorum. În același timp, miniștrii noștri își depun demisiile la sediul guvernului. Suntem în sală doar noi și cei de la AUR, împreună cu reprezentantul minorităților. Trebuie să remarc că grupul minorităților a dat dovadă de multă decență în această perioadă, deși presiunile PNL-PSD-UDMR au fost uriașe asupra lor. La televizor se strigă de la PNL că ne-am aliat cu AUR special ca să ne compromită. Este dezolant să vezi cum se minte fără pic de bun-simț de oameni care se pretind onorabili.

8 septembrie

Se depune o sesizare la CCR prin care se cere pronunțarea pe veridicitatea semnăturilor de pe moțiune. Numai experți grafologi nu au fost cei de la CCR, dar limitele caraghioslâcului sunt infinite în politica românească. La fel de ridicol e și spectacolul de la PNL, care ne cheamă înapoi la masa dialogului în timp ce Florin Cîțu demite secretarii de stat ai USR PLUS. Știam de decizia de a face acest lucru și e încă o dovadă că nu te poți încrede în comportamentul și deciziile sale.

Admit că nu am experiență uriașă în politică, dar pot spune cu mâna pe inimă că nu am văzut un politician mai neexperimentat și mai lipsit de simțul realității ca Florin Cîțu. Că ia deciziile de unul singur sau că e manevrat de alții nici nu mai contează. Să ajungi prim-ministru și să arunci țara în haos în timp ce îți distrugi senin partidul sunt chestiuni de neînchipuit. Probabil însă că, deși candidează la președinția PNL, prea puțin îi pasă ce se întâmplă cu acest partid. În fine, e problema lor dacă aleg să se autodistrugă, dar mă declar înmărmurit în fața acestui grad de iresponsabilitate politică.

 9 septembrie

PNL și PSD votează în Birourile Permanente să amâne moțiunea pe termen nedeterminat, undeva, cândva, după ce CCR se va pronunța pe semnături. E un tertip, evident. Pe principiul „pentru că putem". Asta e politica în România, de la „ciocul mic, că suntem la putere" până la „altă întrebare". Nu întâmplător emitenții celor două celebre și rușinoase ziceri sunt de la PSD și PNL 

Le spun liberalilor din Birou că încalcă hotărâri ale CCR și opiniile unora dintre cei mai importanți constituționaliști din România. Nu le pasă, Florin Cîțu trebuie salvat. Apropo, în caz că vă întrebați de ce totul e alandala în țara asta, să știți că e din cauza acestor politicieni. Nu e că nu știu că e greu, că e sărăcie, că nimic nu funcționează. Știu prea bine. Dar nu le pasă. Daniel Fenechiu și Florin Roman sunt imperturbabili. Știu că au majoritate și pot face orice. Și fac ce vor.

Seara, ajungem în plenul Camerelor reunite ale Parlamanetului. Forin Roman îi trage microfonul din față președintei Senatului, Anca Dragu, și începe să țină o ședință imaginară. Stau la prezidiu în stânga colegei mele și încercăm să îi spunem politicos că e nevoie să se oprească. Niciun semn că îl interesează altceva decât să declare ședința închisă. De la tribuna Parlamentului, i se atrage atenția că nu poate face așa ceva. Continuă netulburat, în timp ce personalul tehnic e disperat, pentru că Florin Roman încearcă să propună voturi pe tot felul de subiecte. Secretarii Generali ai celor două Camere aleargă disperați între prezidiu și echipa tehnică pentru a opri voturile propuse de Florin Roman din proprie inițiativă și de capul lui. Mi-a fost realmente jenă de acești oameni nevinovați care erau nevoiți să facă față unui astfel comportament. Trebuie să știți că niciun angajat al Parlamentului nu are ce să îi facă unui parlamentar, chiar și atunci când este evident că are o formă de delir. Practic, nu există niciun mijloc prin care să poți fi pus la punct dacă fugi cu microfonul. E ca pe vremuri, când fugeau cu ștampila de la partid. Ceva e profund defect în comportamentul acestor oameni. În cele din urmă, chestorii reușesc să îi ia microfonul și Florin Roman pleacă de la tribună. Atmosfera a fost grotescă, la fel cum autovictimizarea lui Florin Roman este lipsită de bun-simț.

Ne pregătim să continuăm această telenovelă și mărturisesc că este incredibil de dificil să rămâi echilibrat în aceste condiții. Rușine e puțin spus. Degradare totală și sunt conștient că vor trece mulți ani până când vom putea reclădi imaginea clasei politice și a Parlamentului în ochii cetățenilor. Mai ales că sunt convins că PNL, PSD și Florin Cîțu mai au în buzunar multe surprize. Vi le voi povesti zilele următoare.

Ce știu este că datoria mea și a colegilor mei este să rămânem cinstiți și drepți în fața celor care ne-au votat. Este greu să te amesteci zi de zi cu oameni despre care știi că sunt părtași la distrugerea acestei țări, dar astăzi trebuie să înțelegem că misiunea noastră e să reparăm ce au stricat ei și, din păcate, vor mai strica, pentru că încă au mult prea multă putere.