Cum ne facem curaj pentru a schimba Justiția
Cu puțin timp în urmă, Comisia Europeană a publicat un nou raport anual cu privire la respectarea statului de drept în România. La aproape un an de la încetarea regimului PSD, concluzia este una simplă și seacă: guvernul nu a făcut nimic. Da, a încetat atacul împotriva sistemului de justiție și a legislației penale condus de fosta echipă Dragnea.
Din păcate, însă, nu a existat niciun tip de contraatac. Nimeni nu a încercat să reconstruiască ceea ce fusese distrus. Echipa de guvernare s-a mulțumit cu rolul de paznic al unei construcții aproape în ruină. Problema este că rolul paznicului ți-l poți asuma atunci când ai ce păzi. Acum, misiunea Guvernului era cea de a reconstrui. În schimb, la fel ca în cazul autostrăzilor pe care le așteptăm de 30 de ani, Guvernul a făcut proiecte, niciodată puse în aplicare.
Timp de mai bine de doi ani, PNL a strigat din sală că trebuie schimbat ce a făcut PSD în justiție. Odată ajunsă pe scenă în locul PSD, PNL a uitat replicile. Sigur, au fost propuse diferite scuze - nu a existat o majoritate în Parlament, nu au putut fi adoptate ordonanțe de urgență, a intervenit criza Covid. Din păcate, însă, niciunul dintre aceste argumente nu poate explica de ce Ministerul Justiției nu a trimis în Parlament nici măcar un proiect de lege care să îndrepte modul în care PSD a torturat Justiția. Nimic despre Secția Specială, nimic despre reincriminarea neglijenței în serviciu ori revenirea la definiția uzuală a abuzului în serviciu, nimic despre reforma Consiliului Superior al Magistraturii sau despre încercarea de eliminare a deficitului de personal din sistemul judiciar. Poate că nu ar fi reușit să treacă un proiect de lege prin Parlament în lipsa unor aliați puternici. Dar au încercat să îi găsească? Dincolo de parlamentarii USR (de altfel, singurii care au inițiat un proiect pentru desființarea Secției Speciale), Guvernul își putea găsi aliați în societatea civilă, în asociațiile magistraților sau în alte structuri formale precum Consiliul Superior al Magistraturii sau Institutul Național al Magistraturii. Da, astfel de aliați nu votează în Parlament, dar pot influența voturile altora. Totuși, nu s-a făcut niciun pas în acest sens.
La aproape un an de la preluarea guvernării de către PNL, încrederea publicului în sistemul de justiție este în continuă descreștere, iar principala temere, așa cum constata și Comisia Europeană, este cea a dependenței justiției de politic. Mai mult, calitatea actului de justiție scade - și cum ar putea fi altfel, când numărul de magistrați este în continuă descreștere datorită schemelor de pensionare anticipată și a intrării îngreunate în sistem a tinerilor magistrați. În acest moment, în parchetele din România există un deficit de 20% în schema de procurori. Implicit, totul este încetinit. Nu vorbim numai despre lupta anticorupție,cu care eram obișnuiți să fie vizibilă iar acum a dispărut, ci despre orice tip de activitate a procurorilor, până la simple furturi.
Vor mai spune guvernanții că sunt blocați chiar de referendumul din mai 2019 și de faptul că atunci românii au hotărât să nu se mai folosească ordonanțe de urgență în Justiție. După o analiză făcută cu bună credință ar înțelege rapid că au mână liberă într-un număr mare de domenii, precum posibilitatea prelungirii vârstei de pensionare a magistraților, reforma modului de funcționare a CSM sau asigurarea unui aflux de tineri magistrați care să poată da o dinamică nouă sistemului. Juriști care să susțină constituționalitatea măsurilor se vor găsi. Ceea ce lipsește, însă, este curajul guvernanților.
De curând, la aproape un an de la învestire, ministrul Justiției a venit cu un proiect de lege pe care îl lansează în dezbatere publică pentru jumătate de an. Acest lucru s-ar fi putut face încă din ianuarie. Nu este un cod cu mii de articole, este o simplă lege de modificare a câtorva articole deja existente. A fost nevoie de aproape un an ca acest proiect să fie lansat și se mai cer pentru dezbatere încă șase luni. În ritmul acesta, îndreptarea câtorva articole ajunge să semene cu proiectele de infrastructură mereu anunțate, dar niciodată finalizate.
Domnul Orban și domnul Predoiu uită că au ajuns în funcții promițând că vor pune în aplicare cererile protestatarilor din ultimii trei ani. Din păcate, sistemul de Justiție arată ca în momentul în care PSD a plecat de la guvernare. Faptul că în campania parlamentară din această toamnă vor promite din nou ce au mai promis odată este doar o prelungire a datoriei. Ar trebui să știe că pe rău platnici nu îi mai împrumută nimeni, nici măcar cu încrederea pentru un nou mandat.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News