Cum să reacționezi dacă începe copilul să te lovească
Stabilirea unor limite sau impunerea unor reguli pot declanşa adevărate războaie între copii şi părinţi. Important este ca adulţii să îşi păstreze calmul, chiar şi atunci când cei mici par de nerecunoscut şi să rămână fermi pe poziţii. Este greu, dar nu imposibil, spune Deborah Carlisle Solomon, specialist în educaţia copiilor.
Înregistrări revoltătoare dintr-o altă grădiniță a groazei
Invazie de ploșnițe într-o școală din București
Scandal în Sectorul 3 din cauza locurilor la grădinițele de vară
Reprezentantul unei asociații de părinți: Greva se putea face altădată
Ar putea fi o soluție reintroducerea exmatriculării în cazul „copiilor-problemă”? Ce spun părinții
Admiterea la liceu îi stresează și pe părinți. Meditațiile ar putea costa de 3 ori mai mult
Cotroversa adopțiilor forțate din Danemarca
Disputa momentului: Cu sau fără copii la restaurant?
Ce povestește un medic din Cernăuți
Deborah Carlisle Solomon - specialist în îngrijirea şi educaţia copiilor: Dacă copilul este nervos, poate pentru că i-am impus o regulă care nu îi place, atunci pot să îi arăt copilului că îl înţeleg şi să îi spun: „Ştiu că ai vrut să faci aia, dar nu te pot lăsa pentru că este periculos” şi atunci îl lăsăm pe copil să îşi exprime sentimentele. „Da, ţipi foarte tare. Ştiu, eşti supărată. Chiar voiai să faci lucrul acela. Ştiu că e greu atunci când nu poţi să faci tot ce vrei”. Pentru că acesta este adevărul. Una dintre ideile pe care le-o transmitem părinţilor şi îngrijitorilor este cea a autenticităţii, iar autenticitatea înseamnă să fii natural şi sincer. Deci, nu pot să opresc un copil din a fi foarte supărat pe mine pentru că nu îl las să facă ceva, dar pot vorbi sincer cu el şi să îi spun „Ştiu, eşti foarte supărat".
Reporter: Şi ce facem în cazul în care copilul loveşte?
Deborah Carlisle Solomon: Atunci va trebui să stabilim o limită şi voi stabili o limită fizic, cu mâna în faţa mea, şi îi voi spune: „Nu te voi lăsa să mă loveşti. Nu te voi lăsa să dai în mine”. Iar, dacă copilul continuă, un copil mai mare, îi voi spune „Voi pleca pentru că nu vreau să fiu lovită. Nu mă simt bine.” Şi să nu fie pe un ton de pedeapsă sau prin care vrem să îl facem de ruşine. Eu spun că e un ton cald şi realist, prin care acceptăm lucrurile aşa cum sunt. În niciun caz într-un mod prin care îl sperii pe copil, pentru că cei mici nu vin pe lume ştiind care sunt regulile şi cum ar trebui să se comporte. Aşa că trebuie să le arătăm, să fim modele de comportament potrivit, să îi ghidăm şi uneori trebuie să impunem limite la nesfârşit. Şi aici cred că devin confuzi părinţii. Ei cred că poate nu deţin cuvintele magice. „Dacă aş spune cuvintele magice, s-ar opri!” Nu, pur şi simplu nu este încă pregătită să se oprească.
Le e frică să nu supere copilul, dar noi spunem că este un act de iubire să stabileşti limite unui copil. Pentru că, astfel, îl ajuţi pe copil să se organizeze în aşa fel încât să se simtă calm şi liniştit. Dacă neglijăm impunerea unor limite, se simt mai haotici şi atunci şi comportamentul lor devine haotic.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News