Cum poate salva tehnologia specii pe cale de dispariție. Povestea uimitorului papagal Kakapo
Tehnologia poate salva specii pe cale de dispariție. Se întâmplă în Noua Zeelandă: într-un extraordinar efort național ce implică insule private, secvenţiere genetică, incubaţie artificială, drone şi device-uri de urmărire în minatură, toate acestea pentru ca o pasare mitică să fie salvată de la pieire.
Protest: Haka în Parlamentul Noii Zeelande. Membrii maori întrerup votul pe un proiect de lege ce amenință drepturile indigene
Anchetă în Noua Zeelandă după ce un feribot a eșuat
Imagini virale cu „strigătul de război” al unei parlamentare din Noua Zeelandă
Lavrov, jurnaliștii și papagalii
Spectacol cu artificii magnific în Sydney
Papagalii cacadu, pe post de urși gunoieri în Australia
VIRAL. Cameraman luat drept femelă de un papagal kakapo
Cum a fost prins liderul Hells Angels din România în timpul unei negocieri de trafic de droguri
Imagini filmate în avionul Azerbaijan Airlines, chiar înainte de prăbușire
Specia nativă Kākāpō a fost dusă aproape de extincţie prin endogamie şi infertilitate, dar graţie secvenţierii genetice şi a dronelor, mai are o şansă de supravieţuire.
În dialectul maori, numele kākāpō înseamnă „papagal de noapte”.
Femelele cântăresc până la 1 kilogram şi jumătate, iar masculii aproape 3.
Declin masiv, de la jumătatea secolului XX
Aceste păsări stranii, nocturne, sunt cei mai mari papagali din lume. Odinioară, erau o privelişte comună în Noua Zeelandă, dar au cunoscut un declin masiv de la jumătatea secolului XX.
Din cauza prădătorilor şi a infertilităţii în creştere, în anii 90 mai existau doar 51 de kākāpō în lume.
Dar acum, graţie unui efort naţional ce implică insule private, secvenţiere genetică, incubaţie artificială, drone şi device-uri de urmărire în minatură, numărul lor a ajuns la 211.
Cu ajutorul markerilor genetici care îmbunătăţesc tehnicile de împerechere, dar şi cu ajutorul transmiţătoarelor şi al dronelor care-i ajută să ajungă la maturitate, Departamentul de Conservare din Noua Zeelandă a revitalizat populaţia de kākāpō. Iată un reviriment intermediat de tehnici moderne al unei specii pe cale de dispariţie, într-un moment în care fauna lumii e mai ameninţată ca niciodată.
Kakapo, o pasăre fascinantă
Această specie de păsări mari, care nu pot zbura, se împerechează în lek, ceea ce înseamnă că masculii se dau în spectacol pentru femele, în timpul sezonului de împerechere şi nu le ajută să crească puii, un lucru unic printre papagali.
Capul lor seamănă cu cel al bufniţei şi chiar dacă nu pot zbura, sunt căţărători foarte capabili. Este şi specia de papagal care trăieşte cel mai mult.
„Nu ştim exact cât de bătrâni pot ajunge”, spune Lydia Uddstrom, veterinar la grădina zoologică din Auckland. „Cel puțin 90 de ani. Au pene incredibil de frumoase care se îmbină perfect cu frunzişul, cu copacii şi cu tufişurile în care trăiesc. Camuflajul lor îi face aproape invizibili”, spune specialista.
Primii dușmani ai kakapo
Odinioară, populația de papagali kākāpō era foarte numeroasă în Noua Zeelandă, dar Maori, care au venit din estul Polineziei la începutul secolului XIV-lea şi au fost primii oameni de pe insulă, au vânat kakapo pentru carnea lor şi le-au folosit penele ca să-şi facă pelerine colorate intitulate kākahu.
„Atunci când oamenii au ajuns în Noua Zeelandă, nu numai că l-au considerat o sursă de hrană, dar au adus cu ei prădători, ca şobolanii sau pisicile", spune Uddstrom. „Acest lucru, în combinaţie cu despădurirea pentru agricultură şi construcţia de case, a dus la o distrugere rapidă a habitatului şi la o o descreştere a populaţiei”, mai spune ea.
De ce populația de kakapo a scăzut dramatic. Cum a intervenit știința
În anii 90, populaţia de papagali s-a micşorat dramatic şi cei care au rămas erau înrudiţi între ei. Defectele genetice au apărut drept consecinţă a endogamiei. De aceea, secvenţierea genomului a fost atât de importantă în recuperarea speciei. Au fost folosite secvenţe recurente de ADN, denumite markeri genetici, ca să se identifice pagagalii înrudiţi, în efortul de-a preveni consangvinizarea.
Exemplarelor li se atribuie nişte note de rudenie bazate pe markeri genetici, iar cei cu gene rare şi cu mai puţini urmaşi sunt încurajaţi să se reproducă. Oamenii de ştiinţă folosesc inseminarea artificială ca să împerecheze masculii cei mai reuşiţi genetic cu femele.
În plus, Departamentul de Conservare se foloseşte de câteva tehnici care încurajează papagalii să se înmulţească natural mai des, printre care strategii de hrănire şi terapii hormonale care să le inducă înmulţirea. Se lucrează, de pildă, la conceperea unui supliment nutriţional cu fruct de rimu, care stimulează reproducerea păsărilor.
Insule special amenajate
Însă refacerea populaţiei de animale ameninţate înseamnă mai mult decât reproducerea. Populaţia de kākāpō necesită îngrijire extensivă pe toată durata vieţii ca să supravieţuiască.
Specia e amplasată pe trei insule special amenajate - insulele Codfish, Anchor Island şi Little Barrier - care au fost curăţate de toţi prădătorii. În aceste zone protejate, papagalul poate trăi liber într-un habitat natural, sub ochii atenţi ai biologilor conservaţionişti care urmăresc animalele folosindu-se de kit-uri amplasate în cuib, drone şi alte device-uri.
Fiecare kākāpō poartă un transmiţător pe spate. „Noi folosim aceste transmiţătoare nu numai să identificăm şi să găsim papagalii, dar și să le monitorizăm activităţile. Ne spun că papagalul s-a reprodus, cu cine s-a reprodus, activităţile din cuib şi aşa mai departe. Acum avem reţele de date şi staţii de logare pe tot parcursul insulei. Atunci când un papagal se apropie de o staţie de logare, transmite automat toată datele disponibile de la transmiţător la cloud”, explică cercetătorul Andreew Digby.
Ciuperca ucigașă
Dar chiar şi înmulţirea papagalilor şi protejarea lor pe toată perioada adultă nu sunt suficiente atunci când speciile sunt lovite de o epidemie mortală.
Aspergiloza, o ciupercă prezentă peste tot în mediu, a afectat specia. A urmat o intervenţie medicală de mare buget care a implicat controale complete de sănătate şi teste de sânge pentru fiecare pasăre de pe insulă.
Papagalii în pericol au fost duşi pe insula principală pentru evaluări mai complete cu ajutorul unu scanner CT. Acest lucru a permis identificarea păsărilor infectate şi un tratament rapid, cu medicamente antiinflamatorii sau antifungice.
Papagalul kākāpō, vulnerabil ca specie, e un element crucial pentru biomul insulei şi, deşi activitatea umană a jucat un rol important în declinul său, se pare că tehnologia va ajuta acum la regenerarea speciei. Nu putem spera decât că această încercare va avea succes.
Redactor: Anca Grădinariu
Editor web: Luana Păvălucă
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News