Maria, perla englezească a Coroanei României

Astăzi ne amintim de Regina Maria, perla englezească a Coroanei româneşti, şi aflăm cum a ajuns să domnească la noi. Regele Carol I obţinea în 1892 una dintre cele mai mari victorii ale sale: dinastia pe care o crease în România intra în cel mai exclusivist club dinastic al Europei. Moştenitorul său, Ferdinand de Hohenzollern, tocmai primise încuviinţarea să se însoare cu nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

Maria de Saxa-Coburg Gotha, viitoarea regină a României, era fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii. Mama ei era Maria Alexandrovna, Marea Ducesă a Rusiei, fiica ţarului Alexandru al II lea.

Pentru România şi regele Carol I, perfectarea acestei căsătorii a fost o victorie fără precedent. Într-o lume în care mariajele aranjate erau regula, meritul acestei alianţe matrimoniale premium aparţine intereselor germane, celor ruseşti şi, abia în ultimă instanţă, manevrelor româneşti. Bucureştiul ţintea foarte sus. Iar trofeul a fost unul excepţional.

În toamna lui 1891, prinţesa de 15 ani, Maria, a fost aşezată la un dineu alături de prinţul moştenitor al României, Ferdinand, cu 10 de ani mai în vârstă. Se aflau într-un minunat castel, lângă Cassel, în Prusia, iar dineul erau dat de însuşi Wilhelm al II lea, văr primar cu tânara englezoaică. Ferdinand era timid şi, în ciuda culturii vaste, găsea greu subiecte de conversaţie. Iar Maria nu ştia în acel moment nici măcar unde se află România pe hartă. În ciuda dezastrului de la prima întâlnire, mama Mariei a insistat. "Prinţesele trebuie să se căsătorească de tinere", spunea ea. "Când trec de 20 de ani încep să gândească prea mult, să aibă prea multe idei ale lor, ceea ce încurcă tot". Pentru căsătoria cu Ferdinand, a insistat şi vărul Wilhelm, Kaizerul Germaniei.

De fapt, ţarina Maria Alexandrovna nu se baza pe idei preconcepute. Jumătate rusoaică, jumătate nemţoiască, ea a realizat că Ferdinand era, de fapt, o adevărată partidă. România era pe cale să devină o putere regională.

Ştefania Dinu, muzeograf Cotroceni: Maria de Edinburgh şi Saxa Coburg Gotha, Marea Ducesă a anticipat cumva faptul că fiica ei va deveni o adevărată regină a acestei părţi de lume şi pentru că celelalte ţări sau Principele Ferdinand era o partidă bună la acel moment. ŞI Regele Carol I avea o bună reputaţie în ceea ce priveşte ţările, puterile din sud-estul Europei. România îşi câştigase independenţa, Rusia... Armata română luptase alături de armata rusă în Războiul de Independenţă, cumva nişte portiţe se deschiseseră, apropierea faţă de şI de Est şI de Vest... Şi atunci era o căsătorie care, mă rog, făcea ca fiica ei, singura şi cea mai frumoasă dintre surori, de fapt, să devină o adevărată regină, recunoscută în această parte de lume.

După Cassel, tânăra Maria a fost trimisă la o verişoară de la Berlin, sora Kaizerului.

Se pare că exact la această verişoară, Charly, a apelat regele Carol ca să îi găsească rapid mireasă moştenitorului său, Ferdinand. Îndrăgostit de erudita Elena Văcărescu, Ferdinand tocmai fusese împiedicat să o ia în căsătorie pentru că era româncă. La un Consiliu de Coroană furtunos, regele Carol însuşi fusese admonestat: "Aiasta nu se poate, Majestate", îi spusese premierul Lascăr Catagiu.

Aşa că moştenitorul a fost trimis la Cassel, apoi la Berlin, la verişoara Charly, şi la Munchen. Ca din întâmplare, la plimbările, concertele şi seratele dansante de aici, Maria şi Ferdinand erau discret ghidaţi să petreacă mult timp împreună. Marea ducesă a Rusiei, mama Mariei s-a dovedit extrem de eficientă. În mai 1892, în minunantul Palat Nou de la Postdam, Ferdinand o cere pe Maria în căsătorie.

După logodnă, au urmat vizitele în familie. Prima, la Sigmaringen, la părinţii lui Ferdinand, Leopold şi Antonia. În vârstă de 16 ani, Maria este înspăimântată de soacră, o prea ferventă catolică, se înţelege perfect cu socrul, Leopold, şi este fermecată de prăjiturile care încărcau mesele familiei de Hohenzollern. Cea mai importantă întâlnire de la Sigmaringen a fost însă cea cu regele Carol al României. Der Onckel venise special ca să negocieze condiţiile căsătoriei. Maria trece prin alte emoţii la Londra. Se pare că tatăl Mariei, ducele de Edinburg, a aflat de logodnă DUPĂ felicitările Kaiser-ului; ba chiar a mustrat-o pe Maria că a acceptat atât de repede. În plus, verii englezi o speriau spunându-i că îşi va petrece viaţa într-un harem, atât de orientală li se părea România.

Ştefania Dinu, muzeograf Cotroceni: Principesa Maria a fost obligată să renunţe la titlul de principesă de Edinburgh şi principesă de Saxa Coburg Gotha. A fost foarte important şi de ce trebuia să Renunțe. Pentru că ea trebuia să devină principesa moştenitoare a României, ori aşa au fost, mă rog, nu ştiu dacă Constituţia cerea în mod explicit renunţarea la aceste drepturi, dar era mult mai bine pentru România ca principesa moştenitoare să fie, să poarte exclusiv titlul de principesă moştenitoare a României şI nu să le poarte şi pe cele părinteşti.

Nunta lui Ferdinand cu nepoata reginei Victoria a avut loc la Sigmaringen la 10 ianuarie 1893. S-au celebrat trei ceremonii - una civilă, una catolică, pentru Ferdinand şi una protestantă, pentru Maria. Invitatul cel mai de seamă a fost Kaiserul. Ţarul şi Regina Victoria şi-au trimis reprezentanţi, adică un Mare Duce al Rusiei şi un duce britanic, ambii unchi ai Mariei. Toţi invitaţii de rang înalt aveau propria suită.

"Rochia mea de nuntă", povesteşte Maria, "era de o mătase albă, groasă, fără lustru, cu mâneci umflate, bineînţeles, şi cu foile în formă de clopot, prelungite într-o trenă. N-aş putea spune că eram prea încântată de înfăţişarea mea, având o idee mult prea romantică despre ce ar trebui să fie o mireasă. Am fost împodobită după gustul mamei şi-mi purtai apăsătoarele găteli, cât putui mai bine". "Cununia catolică s-a ţinut într-o biserică ce făcea parte din castel, la care am ajuns prin nişte coridoare lungi", continuă ea, iar cea protestantă se făcu într-unul din marile saloane". La marele dejun în onoarea mirilor, regele Carol le-a urat celor doi "Honigtag", adică Zi de miere, nu lună de miere. Nando, cum îi spunea Maria lui Ferdinand, era prea timorat ca să ceară prelungirea concediului. Numai intervenţia Mariei Alexandrovna i-a asigurat Mariei luna de miere dorită.

Drumul spre Bucureşti a fost presărat de obligaţii. Cuplul s-a oprit la Viena să îl salute pe împăratul Franz Iosif. De la Budapesta, traversând apoi Transilvania de la vest la est, până la Predeal, trenul regal a călătorit mai mult noaptea şi tot timpul cu perdelele trase. Românii din Transilvania nu trebuiau încurajaţi să manifeste simpatie pentru aceea care putea deveni viitoarea lor regină.

La Bucureşti, Maria s-a adaptat greu disciplinei severe impuse de regele Carol. Nici înclinaţia spre poezie a reginei Elisabeta nu a atras-o. Odăile de la Cotroceni, redecorate în cinstea căsătoriei, i se păreau îngrozitoare. Semne mai bune se întrezăreau în manierele elegante ale mai-marilor ţării, care preţuiau la justa valoare trofeul matrimonial adus de Ferdinand României. La un moment dat, Maria are o izbucnire nervoasă. Plânge că nu mai suportă pe nimeni şi nimic, nici măcar unele culori. O scurtă conversaţie cu o doamnă de onoare luminează situaţia. Tânăra prinţesă moştenitoare era însărcinată.

La 15 octombrie 1893 vine pe lume micul prinţ, Carol. Regele Carol I e fericit. Măcinat de moartea singurei sale fiice, regele îşi vedea în sfârşit dinastia asigurată. În 20 de ani, Maria de Saxa-Coburg Gotha va aduce pe lume şase copii: Carol, Elisabeta, Marioara, Ileana, Nicolae şi Mircea. În perioda interbelică, marea regină a României era supranumită soacra Balcanilor. Nazismul şi comunismul vor distruge iremediabil această reţea sofisticată de alianţe.

• Etichete:
• regina maria
• regele carol 1
• nunta regina maria ferdinand
• viata reginei maria

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei