În indexul inovării realizat de Uniunea Europeană la finalul anului 2023, România rămâne pe ultimul loc. În perioada 2016–2023, s‑a înregistrat o creștere a performanței de doar 1,4. Cipru, pe de altă parte, a reușit o creștere de 35,6 în aceeași perioadă de 7 ani. La nivelul UE, țara noastră este percepută drept un „inovator emergent”, cu o performanță de 33,1% din media UE. Performanța noastră este sub media celorlalte state din această categorie: Bulgaria, Letonia, Polonia, Slovacia și Ungaria. Avem o rată de creștere mai mică decât cea a UE, deci decalajul țării față de media europeană devine tot mai mare. Desigur, sunt cifre la nivel național, nu la nivelul Capitalei. Însă, un lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea: toată România merge bine atunci când și Bucureștiul merge bine. Capitala și zona limitrofă de o oră generează jumătate din veniturile firmelor din România.
Capitala ar trebui să fie un exemplu pentru celelalte orașe, un exemplu de dezvoltare, de digitalizare, de economie bazată pe parteneriatul public‑privat. Realitatea este că tranziția către inovare și cunoaștere încă nu a început pentru București și bucureșteni. Există și riscul că, dacă nu facem nimic, nu vom mai avea cu cine să începem această tranziție. Mulți dintre cei care optează pentru acest domeniu își găsesc oportunități mult mai bune în străinătate. Bucureștiul trebuie să redevină atractiv pentru oameni, pentru că aceștia sunt resursa cea mai importantă a oricărui oraș. Multe dintre serviciile publice ale primăriei se pot digitaliza. Trebuie doar să investim. Sectorul privat are nevoie de susținere, de încurajare. Soluțiile lor inovatoare sunt calea spre modernizare. Să le oferim un mediu în care vor avea libertatea de a se dezvolta, pentru că mediul actual nu face decât să blocheze toate proiectele propuse.
Regaliști sau republicani convinși, românii sunt martorii continuității comunismului, în diverse forme, mult mai subtile și uneori mai periculoase. Aceasta ține și de comunismul brutal impus de regimul ceaușist și de tranziția dureroasă în care neocomuniștii au păstrat puterea. Orice metropolă din lumea aceasta s‑a dezvoltat împreună cu mediul privat. Numai în comunism era principiul că totul trebuie făcut de stat. Prea mulți colegi din domeniul public par să uite că banii la buget nu vin de la stat, ci de la mediul privat și de la noi toți, cetățeni ai acestei țări. Și nimeni, oricât de deștept ar fi sau s‑ar crede, nu poate gestiona de unul singur un oraș cu milioane de suflete. Mediul privat trebuie să fie un aliat al Primăriei Generale. Mă refer la investitorii privați serioși care vor să se dezvolte și să asigure comunității locuri de muncă, taxe și impozite, bunuri și servicii pentru piața locală și globală. În București avem antreprenori plini de idei creative și inovatoare, însă este esențial să dezvoltăm ecosistemul de suport. La momentul actual, Bucureștiul nu este un oraș atractiv pentru investitori pentru că aceștia nu sunt lăsați să‑și pună în aplicare viziunea inovatoare și toate proiectele sunt blocate. Avem câteva cazuri în București care demonstrează beneficiile implicării mediului privat în comunitate. Exemplu: Casa Mița Biciclista, un loc extraordinar din centrul Bucureștiului, care a fost pus pe picioare de un antreprenor privat. Un alt exemplu: hotelul unde s‑a semnat actul Unirii, Concordia, renaște după ani de zile. E tot meritul unui investitor, nu al Primăriei Generale sau al Ministerului Culturii.
Dacă vorbim despre dezvoltare, trebuie să vorbim și despre respectarea strictă a regulilor de urbanism. Primăria Generală trebuie să aibă o abordare deschisă față de investitorii serioși, asigurând, totodată, servicii publice de calitate. O soluție este operaționalizarea unui one stop shop (birou unic), care să asigure informarea și sprijinul necesar pentru obținerea autorizațiilor și avizelor. Prin digitalizare, există mecanisme pentru transparentizarea și verificarea tuturor acestor proceduri, fără a mai lăsa loc la „prioritizări” subiective din partea factorilor de decizie.
În toate funcțiile publice pe care le‑am ocupat, am apreciat rolul mediului privat. Nu o dată, mi‑am amintit celebra glumă a președintelui american Ronald Reagan: „Cele mai înfricoșătoare cuvinte pe care le poate auzi un antreprenor de la cineva sunt următoarele: sunt din partea statului și am venit să te ajut”. Viziunea mea este cea a unui stat care nu ratează nicio oportunitate să se dea la o parte din calea inițiativei private, impunând totodată – în mod evident – respectarea regulilor de către toate companiile. E timpul să demolăm zidurile birocrației, ale incompetenței și ignoranței, dacă vrem cu adevărat să încurajăm antreprenorii români să rămână aici, acasă.
România a început digitalizarea ușor, ușor. E un domeniu unde am contribuit în calitate de ministru, luptând să elimin declarațiile online care se depun la ghișeul de la etajul doi, cum umbla o anecdotă. Pe de‑o parte, am reușit să promovăm servicii publice online rapide și eficiente, așa cum este aplicația ghiseul.ro. Pe de altă parte, am reușit împreună cu experții de la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID), de la Autoritatea pentru Digitalizarea României și de la Ministerul Afacerilor Interne, să digitalizez cazierul judiciar, cel mai solicitat document de la statul român, cu peste un milion de copii în fiecare an. La un an după operaționalizarea serviciului, sute de mii de români își eliberaseră deja cazierul judiciar online. Partea bună cu digitalizarea este că, odată ce vezi cât de simplu este să-ți rezolvi problemele, nu te mai întorci niciodată la dosarul cu șină. Această luptă trebuie continuată la București, care are toate ingredientele necesare, inclusiv o resursă umană de top în domeniul IT, pentru a fi lider în debirocratizarea și digitalizarea administrației publice locale. Avem deja modele de urmat peste tot în țară. Un primar bun nu are orgoliu și nu reinventează roata. La Oradea, pe atunci prefect, Ilie Bolojan a reușit să pună în aplicare o schimbare aparent mică, dar extrem de importantă pentru relația cetățean‑stat. A dărâmat barierele dintre funcționari și contribuabili, schimbând ghișeele cu mese și scaune civilizate. Un cadru uman, normal, simplu, în care cetățenii sunt tratați de la egal la egal de funcționarii publici, fără să fie nevoie să se căciulească pentru servicii publice pe care tot ei le plătesc, prin munca și sudoarea lor.
Ca societate, ne aflăm în fața unui punct de cotitură: a patra revoluție industrială, revoluția digitală, este o realitate care face deja parte din viețile noastre. Iar sistemul de educație trebuie să se adapteze și să înțeleagă acest lucru, pregătind tinerii de astăzi pentru meseriile de mâine. Din păcate, în prezent, România este pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul tinerilor între 25 și 34 de ani, care au finalizat cel puțin o formă de învățământ superior: doar 1 din 4 tineri români au reușit să finalizeze cursurile unei universități, conform datelor Eurostat pentru anul 2022. Cred în succesul școlii bucureștene. Și mai cred că noi, aici, în Capitală, avem datoria să dăm tonul când vine vorba de școală pe bune pentru copiii noștri. Planul meu pentru școala din Bucureștiul viitorului cuprinde: (i) acces la educație de calitate pentru fiecare copil; (ii) sprijinirea performanței minților luminate din școlile bucureștene. Pentru aceasta, granița sectoarelor nu trebuie să mai reprezinte un impediment. Copiii Bucureștiului trebuie să aibă parte de educație de calitate și într‑o parte și în cealaltă a unei intersecții, chiar dacă aceasta înseamnă că ne aflăm în alt sector.
Articol susținut de Sebastian Burduja 
