Născut la Cilibia, într-o regiune săracă din Buzău, Iulian Coteţ şi-a dat seama din adolescenţă că, dacă nu pleacă la timp din ţară, nu va putea scăpa de greutăţi.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: Ştiam destul de clar că nu pot să realizez prea multe în România.
De ce?
În primul rând, ştiam că nu aveam loc de încrengătura asta... Cu alte cuvinte, nu aveai loc de tupeişti şi de smecheri să te angajezi într-o competiţie corectă.
Aşa gândea Iulian la sfârşitul anilor '90, când încă era student la facultatea de Agronomie şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Îşi făcea planuri şi aştepta doar oportunitatea. Aceasta a venit în anul 2000, când a obţinut un contract de muncă la o fermă din Kent, în Marea Britanie. N-a stat niciun minut pe gânduri, chiar dacă nu-şi terminase studiile.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: Nu am putut să ratez şansa asta. Ştiam că e o oportunitate şi că trebuie să o explorez.
A dat piept cu realitatea dură a unei ţări străine după ce şi-a încheiat contractul la fermă şi a trebuit să-şi caute alt loc de muncă. Banii erau pe terminate şi planul de acasă nu se potrivea deloc cu viaţa din Anglia. Nu s-a descurajat şi a plecat la Londra, cu speranţa că munca şi perseverenţa vor fi răsplătite la un moment dat. Au urmat ani de muncă necalificată, mai ales în construcţii.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: Foarte multe joburi. Ceea ce mi s-a oferit, nu ceea ce mi-aş fi dorit să lucrez. Mi-am dat seama că, pentru a face mai mult, trebuia neapărat să faci studii.
Cu un nivel de limba engleză sub mediu, Iulian a decis că trebuie să facă pasul următor şi şi-a folosit banii câştigaţi pentru a merge la facultate. În 2010 a absolvit London South Bank University şi, în acelaşi an, şi-a deschis propria afacere în construcţii. A avut curaj pentru că firma sa viza un segment de piaţă afectat serios de criza economică. Salvatoare a fost ideea de a se asocia cu un arhitect. Şi-a câştigat clienţi pentru că le propunerea un design avangardist şi o execuţie cu mare atenţie la detalii.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: Suntem într-o zonă exclusivistă a Londrei. Preţurile în zona asta variază între un milion şi două milioane de lire. Ceea ce construim noi aici e un proiect a cărui valoare se ridică la două milioane de lire.
După şase-şapte luni de muncă pe un şantier, timp în care Iulian supraveghează zi de zi lucrările, rezultatul final e impresionant. Iulian construieşte case cu suflet şi imaginaţie, case în care oamenii se simt cu adevărat acasă. Are soluţii şi pentru cei care vor să-şi transforme casa într-un cămin modern.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: E una dintre lucrările noastre terminate recent. A suferit transformări majore. După cum vedeţi...
Ce aţi făcut, mai exact?
Mai exact... Am expus partea din spate către grădină complet. Am construit o boxă din sticlă. După cum vedeţi, peisajul e de vis.
Aici era o bucătărie foarte mică, era un spaţiu întunecat. E o construcţie întunecată, rece, neprimitoare. În momentul în care am ajuns pe această proprietate şi am văzut potenţialul peisajului, am propus clientului varianta aceasta.
În doar patru ani, cifra de afaceri a companiei a ajuns la aproape două milioane de lire sterline pe an. 15 ani de muncă nu au fost în zadar pentru Iulian. Proiectele companiei sale sunt recunoscute în tot Regatul, presa britanică scrie despre ele şi firma a primit numeroase premii.
Iulian Coteţ, patron firmă de construcţii din Londra: Avem clienţi, potenţiali clienţi pentru a acoperi perioada următoare, cel puţin doi ani de aici încolo. Şi eu zic că ne simţim foarte bine. Avem confortul asta, siguranţa asta a continuităţii.
Şi pentru că Iulian nu uită de unde a plecat, cei mai mulţi angajaţi ai săi sunt români. Le oferă o şansă şi un salariu bun celor care ajung în Londra şi caută un loc de muncă.
Angajat: Pot să vă spun că nu este chiar atât de greu pe cât cred alţii. Este nevoie de voinţă, seriozitate şi cred că să ai si puţin noroc.
Acum, când priveşte în urmă, Iulian e convins. Deşi inima îl doare de dorul de România, mintea îi spune că nu a greşit atunci când a lăsat familia şi ţara în urmă.