ISIS are un serviciu secret de elită care pregătește atentatele din Occident, scrie „The New York Times”

FOTO: Captură video cu deținutul Harry Sarfo, intervievat de New York Times

Serviciul secret se numeşte Emni şi a fost creat iniţial ca o poliţie internă care să asigure disciplina în rândul jihadiştilor şi să identifice eventuali spioni. A devenit însă, între timp, o forţă care coordonează operaţiunile externe ale ISIS, având ca scop exportarea terorismului, arată mii de pagini de documente obţinute de NYT de la serviciile de informaţii belgiene, germane şi austriece.

Potrivit mai multor adepţi ISIS capturaţi în Europa, Emni este un serviciu structurat pe mai multe nivele, controlat de sirianul Abu Muhammad al-Adnani. Acesta era cunoscut anterior ca purtător de cuvânt şi director de propagandă al organizaţiei teroriste.

Născut în oraşul Binnish, din nordul Siriei, al-Adnani ar avea 39 de ani, iar Departamentul american de Stat a pus o recompensă de cinci milioane de dolari pe capul său. Însă detaliile despre el sunt puţine. Există o singură fotografie cunoscută a sa, care a fost făcută în urmă cu mulţi ani.

Potrivit jihadiştilor prinşi, când recruţii din forţele speciale termină cele 10 niveluri de antrenament necesare, ei sunt legaţi la ochi şi duşi să îi jure credinţă sirianului. Ei rămân legaţi la ochi până la întoarcere, astfel încât nici măcar ei nu ştiu cum arată comandantul.

Pe lângă rolul de comandant al Emni, el este cel care aprobă toate clipurile de propagandă publicate de ISIS.

LOCOTENENŢI EMNI

Sub al-Adnani se află o serie de locotenenţi însărcinaţi cu planificarea atacurilor în diferite regiuni ale lumii. Printre aceşti locotenenţi, s-ar fi aflat şi Abdelhamid Abaaoud, presupusul organizator al atentatelor din noiembrie de la Paris, care a fost ucis la câteva zile după atacuri.

Analizând actualii lideri ai Emni, serviciile secrete se concentrează pe doi indivizi, cunoscuţi ca Abu Souleymane (francez) şi Abu Ahmad (sirian). Ei sunt consideraţi principalii locotenenţi ai lui Adnani, potrivit unui oficial american din Pentagon şi unui oficial din serviciile de informaţii.

Ambii joacă un rol direct în identificarea combatanţilor trimişi în străinătate, în alegerea ţintelor şi în organizarea logistică a teroriştilor, inclusiv în ceea ce priveşte plata traficanţilor de migranţi care i-au dus pe islamişti în Europa.

Souleymane, al cărui nume de război de complet este Abu Souleymane al-Faransi sau Abu Souleymane Francezul se pare că are 30 de ani şi că a fost promovat ca principalul strateg pentru atacurile teroriste din Europa după moartea lui Abaaoud.

Numele lui Abu Ahmad, celălalt locotenent din Emni, apare în declaraţia unui suspect de terorism despre care anchetorii cred că urma să facă parte din echipa de comando din noiembrie de la Paris. Este vorba de un algerian numit Adel Haddadi.

Haddadi, în vârstă de 28 de ani, şi Usman, în vârstă de 22 de ani, au fost arestaţi într-o tabără de migranţi din Salzburg, Austria. 

STRATEGIA EMNI

Consolidând ideea că Emni este o parte crucială a operaţiunilor ISIS, interviurile şi documentele sugerează că unitatea are mână liberă în recrutarea şi transferul militanţilor din diverse părţi ale organizaţiei – de la nou-sosiţi la luptători cu experienţă, inclusiv din forţele de elită şi din unităţile de comando.

Emni selectează de regulă agenţii în funcţie de naţionalitate şi îi grupează în funcţie de limba vorbită în unităţi mici, discrete, ai căror membri se întâlnesc uneori abia cu o zi înainte de plecarea lor în străinătate.

Anchete ale serviciilor secrete arată că serviciul secret a mai trimis agenţi în Austria, Germania, Spania, Liban, Tunisia, Bangladesh, Indonezia şi Malaysia.

Alte câteva sute de agenţi se află în Turcia, scrie New York Times, care precizează că se pare că ISIS nu a reuşit să trimită pe nimeni în America de Nord. Potrivit jihadiştilor, însă, acest lucru este compensat de faptul că pot radicaliza rapid americani pe internet. Aceştia îşi pot cumpăra cu uşurinţă arme singuri, şi nu au nevoie de organizare.

Turcia ar fi, de altfel, şi acoperirea pentru mulţi occidentali care vor să meargă în Siria. Începând de la sfârşitul anului 2014, ISIS îi sfătuieşte pe cei care vor să i se alăture să pretindă că se duc în concediu în sudul Turciei. Aceştia îşi rezervă zbor dus-întors şi cazare în complexe hoteliere pe plajă. De acolo, traficanţii le asigură transportul în Siria, arată documente ale serviciilor de informaţii.

În aceste condiţii, ISIS trebuie să îşi antreneze rapid recruţii, dar când aceştia se întorc în ţările lor de origine, pot spune că pur şi simplu vin din vacanţă, fără a trezi suspiciuni.

POVESTEA UNUI ISLAMIST GERMAN

Anul trecut, Harry Sarfo a fugit din oraşul său natal, Bremen, pentru a se alătura Statului Islamic în Siria.

La sosire, el a fost dus într-un campus unde se aflau numeroşi străini şi unde i s-au luat amprentele, sânge, a fost controlat de un medic şi a fost nevoit să răspundă la o serie de întrebări despre trecutul său.

Bărbatul a explicat că jihadiştii sunt interesaţi în special de persoanele care au avut legături cu crima organizată, pentru că aceştia au contacte care îi ajută să obţină acte false şi arme.

După numai câteva zile, el a fost acostat de membri ai serviciilor secrete ale ISIS, cu feţele mascate, care veniseră să îl anunţe că nu mai au nevoie de europeni în Siria şi că ar fi mai util dacă s-ar întoarce în ţara sa de origine pentru a ajuta la comiterea de atentate.

„Vorbeau deschis despre situaţie, spunând că au numeroşi oameni care trăiesc în statele europene şi aşteaptă ordinele de a ataca europenii”, a povestit Sarfo, închis în prezent în penitenciarul de maximă securitate din Bremen. „Iar acest lucru a fost înainte de atacurile de la Bruxelles, înainte de atacurile de la Paris”, a adăugat el.

Bărbatul a explicat că teroriştii care comit atacuri în Europa ţin legătura cu ISIS prin intermediul unor aşa-numiţi „oameni curaţi”. Aceştia sunt de regulă persoane convertite recent la islam, care ajută oamenii interesaţi de atacuri să ia legătura cu agenţi ISIS care le oferă instrucţiuni despre cum să acţioneze, cum să construiască bombe sau veste cu explozibil şi cum să îşi declare loialitatea faţă de Statul Islamic.

Înainte ca ISIS să îl trimită înapoi în Germania, Sarfo şi un alt german au fost trimişi la antrenamente în deşert. Când s-au uitat mai atent au observat că în jur se aflau nişte peşteri. Tot ce era mai sus de nivelul solului era vopsit cu noroi, pentru a fi invizibil pentru drone.

„Duşurile erau interzise. Şi mâncatul era interzis, dacă nu îţi dădeau ei”, îşi aminteşte Sarfo, adăugând că a împărţit o peşteră cu alte cinci sau şase persoane. Chiar şi apa era raţionalizată. „Fiecare peşteră primea două căni de apă pe zi, puse la intrare”, a povestit el. „Scopul era să ne testeze, să vadă cine îşi doreşte cu adevărat, cine este ferm”, a explicat germanul.

Antrenamentele constau în ore de alergări, sărituri, flotări şi târât. Mulţi recruţi au leşinat.

În a doua săptămână, fiecare a primit câte o puşcă de asalt Kalaşnikov şi li s-a spus să doarmă cu ea între picioare până când devine „al treilea braţ”, potrivit islamistului.

Cei care nu reuşeau să ţină pasul erau pedepsiţi dur. 

În timpul antrenamentelor sale, Sarfo a aflat şi de alte unităţi speciale, dintre care unele extrem de dure.

În perioada petrecută în Siria, Sarfo a fost contactat de alţi combatanţi germani care i-au cerut să joace într-un clip de propagandă. Au mers la Palmyra, unde lui Sarfo i s-a ordonat să meargă înainte şi înapoi cu drapelul ISIS în mână. Alţi combatanţi germani au executat ostatici sirieni, obligaţi să îngenuncheze. Islamiştii erau mai interesaţi de efectul cinematografic decât de ceea ce făceau, potrivit germanului.

Sarfo susţine că a început să se îndoiască de ISIS în timpul antrenamentelor, când a văzut cât de dur erau trataţi cei care nu putea să ţină pasul, însă picătura care a umplut paharul a fost filmarea. El era convins înainte că toate clipurile de propagandă erau reale, nu coregrafiate. A început atunci să îşi planifice fuga, ceea ce a durat săptămâni. A fost arestat în cele din urmă pe aeroportul Bremen, pe 20 iulie 2015. A fost condamnat la trei ani de închisoare.