REPORTAJ Digi24. Drama refugiaţilor care vin în Europa

Răsturnare de situație: șoferul din Argeș care a intrat cu mașina în pietoni e acuzat de tentativă de omor. Ce au descoperit polițiștii

O familie întreagă a pierit pe „Drumul morții”, la Suceava: a intrat cu mașina într-o cisternă și a luat foc. Imaginile tragediei

Zeci de copii la spital, după ce s-au jucat cu petarde și artificii. Medicii trag un semnal de alarmă: „Rămân cu sechele pe viață”

Vasile Bănescu: „Patriarhul Daniel nu are nicio simpatie pentru extremism. Detestă populismul”. Ce spune despre preoții „propagandiști”

Imagini filmate în avionul Azerbaijan Airlines, chiar înainte de prăbușire

Cauza prăbușirii avionului Azerbaijan Airlines: aeronava, lovită de antiaeriana cecenilor

Marcel Ciolacu a publicat pe TikTok poze ilizibile despre care susține că sunt facturile zborurilor Nordis

Elicea unei eoliene riscă să cadă peste un azil de bătrâni din Poarta Albă. Centrala funcționează necontrolat

Casa din Alba care întoarce toate privirile: e decorată de Crăciun cu mii de beculețe

Tabăra din faţa gării din Budapesta creşte. Pe zi ce trece, apar noi corturi ridicate de refugiaţi. Ei trăiesc în condiţii greu de imaginat, iar afară sunt peste 30 de grade Celsius, aşa că, pe lângă oboseală, ei mai au de îndurat şi căldura.

Obosiţi şi fără speranţa că îşi vor putea continua drumul spre inima Europei, refugiaţii devin tot mai reticenţi în faţa camerelor de filmat.

Refugiată: Nu! Nu! Nu!

Reporter: Cum îndură copiii căldura?

Refugiată: Am şapte copii. Vă mulţumesc!

Cei mai mulţi dintre refugiaţii care trăiesc în adăposturi improvizate în faţa gării par să aibă aceeaşi poveste. Provin din Siria, de unde au fugit din cauza războiului şi a persecuţiei, şi vor să ajungă în Germania.

Reporter: De unde vii?

Refugiat: Din Siria.

Reporter: Eşti aici singur, cu familia, cu copiii?

Refugiat: Nu.

Reporter: Eşti singur.

Refugiat: Da.

Reporter: Unde vrei să ajungi?

Refugiat: În Germania.

De patru zile, o familie trăieşte din mila oamenilor. Într-un atac al forţelor siriene, au pierdut tot ce agonisiseră, dar şi mare parte din membrii familiei.

Refugiată siriană: Familia noastră a pierdut nouă persoane într-un atac asupra casei noastre. Am venit aici în căutarea păcii.

Reporter: Şi în căutarea libertăţii.

Refugiată siriană: Da, şi în căutarea libertăţii. Dar aici nu ne-am găsit libertatea sau pacea.

Au găsit doar o tabără, în care zeci de voluntari încearcă să îi ajute cum pot.

Reporter: Îmi poţi spune ce faceţi?

Voluntară: Îi ajut, evident. Le curăţăm mâinile, mai ales copiilor, şi verificăm dacă au vreo problemă (n.r. de sănătate). Au infecţii cutanate. Îi trimitem la medici şi asta e tot.

În vreme ce părinţii lor şi autorităţile europene se chinuie să găsească o soluţie pentru criza umanitară, copiii sirieni reuşesc să se refugieze în jocuri.

Oricât de rea ar fi situaţia în tabăra improvizată din Budapesta, aceasta pare un vis în comparaţie cu ce au lăsat în urmă, acasă.

În acest timp, imigranţii continuă să ajungă cu sutele pe ţărmurile greceşti. „Siria nu mai este o ţară. Casa mea a fost distrusă. Casa mea, pe care am visat întreaga viaţă că o voi construi, pe care am construit-o din banii mei, agonisiţi prin chinuri şi eforturi, a fost distrusă de o bombă aruncată din avion de regimul Bashar al-Assad. A distrus totul - viitorul, trecutul şi prezentul. Siria nu mai există”, spune Muhammad al-Murati, refugiat sirian.