Academicienii se opun proiectului de la Roșia Montană. Care sunt argumentele lor
„În cazul de față, efectul economic se poate mări sau realiza un efect economic maxim dacă s-ar aplica procedeul folosit în numeroase țări în ultima vreme, în industria petrolului, dar și la minerale, anume acordurile de împărțire a producției. Asta înseamnă că statul român este proprietarul resurselor. Ca să valorifice aceste resurse, angajează o firmă națională sau internațională care extrage producția, în cazul de față aur, dar aceasta aparține statului proprietar.
Din producția extrasă, operatorul obține o fracțiune care acoperă cheltuielile de investiție, cheltuielile de operare și un profit rezonabil. În cazul țărilor bogate în petrol, statului proprietar îi revine până la 80 la sută din producția extrasă. În cazul în care se aplică doar redevențe, cum ar fi la noi, 6 la sută, mi se pare mult prea puțin și nu justifică riscurile pe care le implică acest proiect. Riscurile asupra mediului, asupra patrimoniului cultural arhelogic și riscurile pe termen lung”, afirmă academicianul Ionel Haiduc, președintele Academiei Române.
În opinia sa, trecerea de la sistemul cu redevență la sistemul cu împărțirea producției ar presupune o renegociere completă.
„Pentru mine, cel mai important argument este de suflet. Consider regiunea Apusenilor ca inima României, cu o încărcătură de trecut absolut deosebită. Este, în fond, regiunea lui Horia, regiunea lui Avram Iancu și suntem datori să o apăram. Ori prin acest proiect care nu reprezintă decât un început pentru că există și alte concesiuni în zonă care vor face pur și simplu ca regiunea Apusenilor să nu mai fie recunoscută. În plus, această intervenție presupune distrugerea tot trecutului istoric al acelei regiuni”, consideră academicianul Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române.
Academicianul spune despre galeriile romane descoperite acolo că, din punct de vedere arheologic, sunt unice în lume și că nu știe de o discuție cu compania canadiană.
„Nu putem distruge acel loc de exploatare minieră de două milenii fără să nu ne luăm măcar precauțiile de a ști ce e acolo. Ce să păstrezi din moment ce razi tot?”, adaugă vicepreședintele Academiei Române.
„Cel mai important argument din punctul meu de vedere e acela al interesului național. Interesul național național este prevăzut în Constituția noastră. Era prevăzut și în Constituția României Unite după Marea Unire, care s-a petrecut acum 95 de ani și în care mari oameni de stat au definit interesul național printr-o lege a exploatării bogățiilor țării. Nu trebuie să facem mari eforturi să redefinim ce au redefinit niște oameni mari și care au probat prin rezultatele guvernării lor eficiența acelei guvernări, calitatea extraordinară. O Românie care avea o dimensiune aproape cât Italia, care era pe locul 7 în Europa. Astăzi suntem ceva mai mici dar cu aceeași poziție în Europa. În 1938, în urma acestui tip de guvernare eficientă, România ajunsese cam pe același loc 6-7 din punct de vedere al nivelului de trai în Europa. Nu vreau să facem o comparație cu poziția de acum”, declară academicianul Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei Române.
Academicianul a adus aminte de articolul 87 dintr-o lege promulgată în perioada lui I.C.Brătianu și care a fost semnată de Regele Ferdinand. Acest articol prevede că „exploatatorii de platină și de aur sunt obligați să predea statului prin oficiul responsabil de cumpărare tot minereul obținut. (...) Nimeni afară de stat nu are dreptul să cumpere sau să își apropieze în niciun mod aceste metale obținute din exploatare”.
„Din acest motiv, acest contract este contrar interesului statului român”, precizează academicianul Valentin Vlad.
„Se spune despre Academia Română că de regulă analizează trecutul și nu viitorul. Argumentul meu vizează viitorul țăii și al tinerelor generații. Voi pune o întrebare: dacă România se află actualmente în cea mai grea perioadă economică a sa încât trebuie să scoată una din rezervele strategice cele mai importante, acum, la suprafață? Este o rezervă de 10 miliarde de euro evaluată în prezent, fără a se lua în calcul și metalele rare, despre care se spune - având în vedere importanța lor în industria spațială, în tehnologiile militare - că valoarea este mult mai mare.
Și atunci, întrebarea pe care am pus-o, dacă noi, actuala generație, dacă actualii decindenți majori, ministru, Guvern, Parlament, președinte, are dreptul să decidă pentru viitoarele generații. Și se naște o a doua întrebare: daca nu, Doamne ferește, nu vor veni perioade economice chiar mai grele. Atunci, răspunsul meu este clar: nu este momomentul acum ca România să scoată la lumină, să valorifice, în condiții profund neavantajoase pentru statul român”, afirmă academicianul Paun Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române.
În opinia sa, nimeni nu ar trebui să aibă pretenția să țină clauze secrete asupra unei bogății naționale și că aceste clauze ar trebui să fie cunoscute de către toți cei care plătesc consecințele eventualei exploatări.
Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină „o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru Statul Român, încă din anul 2003”.
Citiți aici analiza Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană (riscuri privind mediul și dezvoltarea durabilă a zonei).
Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, a mai precizat că „e nevoie de locuri de muncă, dar nu numai la Roșia Montană. Sunt și alte zone ale țării unde șomajul este extins, unde a dispărut o activitate economică, chiar Valea Jiului dacă e vorba de minerit” și că, după 17 ani, „zona rămâne și fără resurse și fără locuri de muncă”, tocmai pentru este vorba de tehnologii noi de exploatare și de specialiști aduși din altă parte.
„E doar o soluție temporară chiar dacă momentan ar crea locuri de muncă în zonă. Copiii celor de azi ar fi și fără resurse, și fără loc de muncă”, a avertizat Ionel Haiduc.
Președintele Academiei Române a adăugat că îngrijorarea academicienilor a pornit de la efectele pe care le-ar putea produce exploatarea la suprafață asupra zonei arheologice, „dar, pe urma, studiind mai atent proiectul, colegii noștri și-au dat seama că e vorba de o situație mult mai complexă, de afectarea mediului și poate mai târziu am înțeles și noi rolul economiei acestui orices - dincolo de cianură, de arheologie, de istorie, de sentimente, acest criteriu trebuie să primeze”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
