Panama Papers | Cum a făcut avere unul dintre cei mai bogați români. Replica SC Grup Servicii Petroliere

Data actualizării: 16.08.2016 11:50 Data publicării: 21.04.2016 15:48

Foto: Agerpres

ACTUALIZARE 21.35. Punctul de vedere al S.C. Grup Servicii Petroliere S.A:

„- S.C. Grup Servicii Petroliere S.A. (GSP) a achiziționat în decembrie 2005 șase platforme de foraj marin de la OMV Petrom, printr-un credit bancar sindicalizat de 100 milioane USD. La momentul tranzacției, compania OMV Petrom era deținută majoritar de către OMV AG Austria. Contractele de vânzare-cumpărare ale platformelor de foraj au fost semnate, din partea OMV Petrom, de către board-ul companiei. Astfel, Bruno Siefken la care se face referire în articolul menționat mai sus, nu a avut nicio implicare în decizia de vânzare a activelor companiei austriece.

- După achiziția platformelor de către GSP, câteva zeci de specialiști Petrom din domeniul forajului marin au migrat către GSP. Printre aceștia s-a numărat și Bruno Siefken, unul dintre cei mai reputați specialiști din domeniu. Transferul de personal între companii este o practică uzuală în industria de petrol și gaze.

- Bruno Siefken, în prezent vicepreședinte al GSP, declară: “Nu am făcut niciodată parte din board-ul OMV Petrom. Funcția de director pe partea de explorare și producție pe care am deținut-o în cadrul OMV Petrom la acel moment nu putea avea o influență nici asupra tranzacționării de active aparținând societății OMV Petrom, nici asupra valorii acestora. După cum reiese ușor și din documente, decizia a fost luată în board-ul OMV Petrom și a făcut parte din strategia de business post-achiziție. La baza deciziei a stat un raport internațional de evaluare”.

- În iulie 2004, cu mai mult de un an înainte de vânzarea platformelor de foraj către GSP, pentru suma de 100 milioane USD, OMV AG Austria a plătit suma de 668,8 milioane Euro pentru pachetul majoritar de acțiuni Petrom.

- Suma plătită de către GSP pentru achiziționarea celor șase platforme de la OMV Petrom, reprezenta așadar aproximativ 15% din totalul sumei plătite pentru achiziționarea Petrom de către OMV AG Austria.
- GSP a desfășurat activități comerciale în Golful Mexic, Golful Persic, Marea Nordului, Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Barents pentru clienți ca: ExxonMobil, PEMEX, Gazprom, Turkish Petroleum, OMV Petrom, EON, Lukoil, Japan Petroleum Exploration, etc.

- Activitățile comerciale dintre GSP și OMV Petrom, reprezintă mai puțin de 10% din totalul cifrei de afaceri a GSP.

Revista Forbes evaluează averea lui Gabriel Comănescu la 500 de milioane de euro, bani ce provin din afaceri petroliere derulate în România și în spațiul ex-sovietic.

Magnatul și-a disimulat interesele financiare într-o rețea complicată de firme offshore, rețea întinsă din Panama și Insulele Virgine Britanice până în Niue - o mică insulă din Pacificul de Sud, aflată la 2400 de kilometri de Noua Zeelandă. El a fost sau este asociat în aceste companii cu personaje controversate între care și sindicalistul Liviu Luca, partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu, trimis în judecată pentru constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

Una dintre cele șase companii offshore manevrate de Gabriel Comănescu și investigate de RISE Project ascunde pactul secret care l-a propulsat pe afacerist în topul celor mai importanți jucători din piața petrolului și gazelor din regiunea Mării Negre. Nota de plată a fost și este decontată de OMV Petrom, companie la statul român deține 20 la sută din acțiuni.

Miliardarul algerian

Anul 2004 a fost crucial pentru România. În decembrie, statul a semnat contractul de privatizare al Petrom prin care compania austriacă OMV a ajuns să dețină 51 la sută din cea mai importantă afacere românească.

Tot în 2004, Gabriel Comănescu a început să opereze Grup Servicii Petroliere (GSP), firmă axată pe servicii de exploatare de petrol și gaze offshore și care avea să devină piesa de bază a imperiului său de afaceri.

În același an însă, la mii de kilometri distanță, în Panama, avocații Mossack Fonseca (MF) erau ocupați, în secret, cu înființarea unei alte companii pentru omul de afaceri român.

Pe 16 martie 2004, aceștia au înființat în Insulele Virgine Britanice (IVB) compania Southern International Engineering Ltd. (SIE Ltd.). Angajații Mossack Fonseca au emis imediat două certificate de acțiuni, fiecare conținând un volum de 25 de mii de acțiuni pe numele unei alte firme, Eurostock AG, din Niue.

Tot atunci, avocații din Panama au redactat documente prin care certifică faptul că jumătate din acțiunile SIE Ltd deținute de Eurostock AG îi revin, de fapt, lui Comănescu, iar cealaltă jumătate miliardarului algerian Issad Rebrab. El este al nouălea cel mai bogat om de pe continentul african cu o avere estimată în ianuarie 2016 la peste trei miliarde de dolari. Banii lui Rebrab provin din afaceri în industria alimentară, dar și din industria oțelului sau din comerțul cu electronice.

Practic, MF a creat un sistem de proprietate pe trei nivele: SIE Ltd se afla în proprietatea Eurostock AG, iar acțiunile emise pentru firma din Niue au revenit celor doi.

La doi ani după înființare, pe 27 aprilie 2006, în SIE Ltd au avut loc schimbări majore. Certificatele inițiale au fost anulate, fiind emise altele noi. De data aceasta acțiunile au fost atribuite unei fundații din Panama numită Charitable and Goodwill Foundation și nu firmei din Niue. E practic momentul în care algerianul dispare din afacere.

Primul certificat, conținând 12500 de acțiuni, i-a revenit lui Comănescu, iar cel de-al doilea, adică 37500 de acțiuni sau două treimi din firmă, i-a fost înmânat lui Bruno Harm Siefken. Acesta era la acea dată director pe partea de explorare și producție al Petrom OMV, poziție pe care a ocupat-o încă din 2004, anul când a fost semnat contractul de privatizare al Petrom. Neamțul a devenit astfel acționarul principal în firma din Insulele Virgine Britanice. De cealaltă parte, Rebrab a ieșit cu totul din peisaj. Imediat au fost deschise și noi conturi bancare în filiala elvețiană a băncii Hapoalim dar și la Garanti Bank în Amsterdam.

Gabriel Comănescu și noul său partener au primit dreptul să gestioneze operațiunile bancare de la aceiași avocați panamezi.

Siefken a jucat apoi la dublu timp de doi ani. Neamțul a fost în paralel și directorul de producție al OMV Petrom, dar și partenerul secret al lui Comănescu, noul proprietar al platformelor de foraj.

Neamțul avea în administrare, în cadrul OMV Petrom, zona de est a României, Constanța, unde se aflau și platformele de foraj marin ale Petrom de la Marea Neagră, platforme aflate acum în posesia lui Comănescu.

Gabriel Comănescu a explicat jurnaliștilor de la RISE Project că Siefken a avut un conflict domestic și că a fost nevoit să-și ascundă averea, adăugând că s-a asociat cu neamțul în SIE Ltd doar ca să-l ajute să-și deschidă un cont la bancă. Dar susține că a rămas împuternicit pe conturile firmei SIE Ltd. dintr-un motiv simplu: băncile nu i-ar fi deschis cont doar lui Siefken pentru că nu-l cunoșteau. În cele din urmă, Comănescu a admis că s-a folosit și el de firma offshore într-o altă afacere românească.

Banii din platforme

Practic, la un an după privatizare, OMV Petrom a renunțat la activitățile de foraj marin, aflate în proprietatea Petromar. Aceasta era o veche subsidiară a Petrom, aflată atunci sub directa coordonare a lui Siefken.

Cele mai importante active ale Petromar erau platformele de foraj cu denumiri mitologice – Atlas, Prometeu, Saturn, Orizont, Fortuna și Jupiter.

Până la sfârșitul lui 2005, Petromar a vândut către Grup Servicii Petroliere (GSP) cele șase platforme de foraj marin pentru 100 de milioane de dolari. GSP a preluat, la pachet cu platformele, și contractele aflate în derulare cu OMV Petrom, ceea ce a ajutat compania lui Comănescu să își amortizeze investiția.

Raportul anual pe 2005 al OMV aflat pe site-ul bursei din Viena consemnează laconic tranzacția spunând că platformele au fost vândute pentru ca firma să se concentreze pe activitățile de explorare și producție.

Rămasă fără utilaje, OMV Petrom a fost obligată să închirieze platformele de foraj marin chiar de la Comănescu pentru a exploata hidrocarburi în Marea Neagră. Platforma Prometeu, de pildă, a generat numai în martie 2014 peste 5 milioane de dolari pentru GSP-ului lui Comănescu.

OMV Petrom a făcut în această perioadă cinci plăți către GSP pentru operarea acestei platforme, plăți care, însumate, ajung la 23,2 de milioane de lei. Contractele au curs însă încă din 2004, din momentul când OMV-ul a fost privatizat.

Petrom nu a răspuns solicitării RISE Project cu privire la relațiile de afaceri, pe care le are cu grupul de firme controlat de magnatul român.

Jocul la dublu al lui Bruno Siefken a luat sfârșit în vara lui 2008 când a fost dat afară de la OMV Petrom. Neamțul nu a rămas însă șomer. A fost răsplătit pentru serviciile sale cu funcția de vicepreședinte al companiei lui Comănescu, Upetrom Group din care face parte și GSP. Astfel, neamțul și-a legalizat relația cu magnatul român, devenind partener oficial.

Întrebat de RISE Project dacă Siefken a fost dat afară din OMV Petrom fiindcă a aprobat plăți în avans către GSP, Comănescu a spus că avansurile erau ceva normal și că nu doar OMV Petrom le făcea ci și alte companii cu care a lucrat GSP.

Documentele obținute de RISE din PanamaPapers arată însă altceva. Liviu Luca și Gabriel Comănescu au fost, conform înscrisurilor, în tot acest timp parteneri de afaceri cu părți egale în alte companii din Insulele Virgine Britanice.

Gabriel Comănescu a spus că s-ar fi certat cu Liviu Luca încă din 2004, după ce anterior îl cooptase pe sindicalist în offshore-uri fiindcă împărțeau aceleași idealuri. Afaceristul a mai susținut că e vina avocaților panamezi că Liviu Luca încă figurează în acte ca partener al său: „Certificatele alea eu le-am dat la tâmpiții ăia de la Mossack Fonseca, care sunt cretinii ăia și ei nu le-au închis. Eu ce să fac?”

În alte cazuri, însă, schimbările în offshore-urile lui Comănescu au fost efectuate de pe o zi pe alta de către aceiași avocați din Panama.

Comănescu și Siefken continuă sa închirieze OMV Petrom-ului, pe bani grei, platformele de foraj marin care au aparținut cândva statului român.

Citiți articolul complet pe RISE Project.