Drumul apei calde. De ce plătesc românii în fiecare iarnă tot mai mult pentru încălzire

Cât costă căldura şi apa caldă în Moldova

Locuitorii judeţelor din Moldova plătesc unele dintre cele mai mari facturi la încălzire din ţară. Tocmai din această cauză, foarte mulţi oameni au hotărât să se debranşeze. În Vaslui, de exemplu, au mai rămas doar 700 de apartamente conectate la reţeaua de termoficare, din cele aproape 18.000 de apartamente existente.

IAŞI

preţ producţie 328 de lei

preţ subvenţionat 265 de lei

SUCEAVA

preţ producţie 267 de lei

preţ subvenţionat 185 de lei

VASLUI

preţ producţie 451 de lei

preţ subvenţionat 180 de lei

GALAŢI

preţ producţie 325 de lei

preţ subvenţionat 247 de lei

FOCŞANI

preţ producţie 396 de lei

preţ subvenţionat 240 de lei

Cât costă căldura şi apa caldă în centrul ţării

În centrul ţării, unde iarna este cel mai frig, locuitorii plătesc sume diferite pentru încălzire. În funcţie de combustibilii folosiţi, costurile de producţie sunt aproape duble, de la un judeţ la altul. Astfel, dacă în Sibiu gigacaloria costa aproape 390 de lei, la Braşov preţul este de numai 200 de lei.

Sistem centralizat de încălzire sau centrală de bloc? Ce arată calculele

BRAŞOV

preţ producţie 200 lei

preţ subvenţionat 171,28 lei

SIBIU

preţ producţie 388,85 de lei

preţ subvenţionat 265,34 de lei

MIERCUREA CIUC

preţ producţie 376,96 de lei

preţ subvenţionat - 304 de lei

CLUJ

preţ producţie 320 lei

preţ subvenţionat 165 de lei

Cât costă căldura şi apa caldă în vestul ţării

Disperarea regiilor locale de a-şi păstra clienţii se vede însă cel mai bine în vestul ţării. La Oradea, oamenii care locuiesc la bloc nu se mai pot debranşa de la reţeaua centralizată de încălzire. Pentru că aşa a decis Consiliul Local, acum patru ani.

ARAD

preţ producţie 307

preţ subvenţionat 290

ORADEA

preţ producţie 262,13

pret subvenţionat 240 de lei

TIMIŞOARA

preţ producţie 377,88 lei

preţ subvenţionat 252 de lei

Bucureşti: Apa caldă, plimbată până se răceşte

La un sfert de secol de la căderea comunismului, peste un milion de bucureşteni încă aşteaptă minute bune ca apa de pe ţeava de apă caldă să fie... şi caldă. De multe ori, însă, este doar călâie, cu rugină sau nu este deloc.

Primăria Capitalei a pompat sute de milioane de euro în bugetul Regiei de Distribuţie a Agentului Termic.

Însă chiar şi aşa, reţeaua tot veche a rămas şi are pierderi de zeci de milioane de euro, în fiecare an.

Traseul apei calde din Bucureşti începe, de fapt, la câţiva zeci de kilometri de oraş. Din reţeaua naţională de gaze compania GDF Suez trimite combustibilul prin aceste conducte către Electrocentrale Bucureşti.

Gazele, fără care ELCEN nu poate porni instalaţiile, ajung în Capitală la centralele electro-termice din zonele Progresul, Militari, Grozăveşti şi Sălăjan.

Apa rece este încălzită în cele patru puncte CET din Capitală. După ce ajunge la o temperatură de aproximativ 60-70 de grade, ELCEN o distribuie mai departe către RADET.

Drumul până la robinet e încă departe. Din cele patru colţuri ale oraşului, apa e distribuită către cele 46 de centrale ale regiei de distribuţie.

După ce e transportată câţiva kilometri prin reţeaua de conducte subterane, apa caldă ajunge în sfârşit în punctele termice de cartier. De aici, însă, şi până în apartamentele oamenilor mai are de străbătut alţi câţiva zeci de metri.

Reţeaua de distruţie a RADET înseamnă aproape patru mii de kilometri de conducte şi are aproape 50 de ani vechime. Doar zece la sută din conducte au fost schimbate în ultimele două decenii. Restul înseamnă pierderi.

Din cele 3,1 milioane de gigacalorii cumpărate de Primăria Capitalei pentru furnizarea apei calde şi a căldurii, aproape un milion se duc pe apa sâmbetei. În factura finală, asta înseamnă că din cele 150 de milioane de euro plătite anul acesta ca subvenţie, aproape 35 de milioane de euro sunt banii pentru apa caldă care se scurge prin găurile din conducte, înainte să ajungă în calorifere.

Peste două miliarde de lei! Atât a plătit Primăria Capitalei, în ultimii 5 ani, drept subvenţii pentru apă caldă si căldură

Şi chiar dacă, aparent, prin aceste subvenţii bucureştenii scot mai puţini bani din buzunar pentru confortul din locuinţele lor, de fapt, realitatea este alta. Locuitorii Capitalei plătesc, indirect, preţul întreg pentru gigacalorie, inclusiv pierderile din reţeaua centralizată de încălzire.

Şi asta pentru că subvenţiile primite sunt de fapt tot banii lor, daţi ca taxe şi impozite an de an.

Fondurile publice sunt cheltuite an de an pentru un sistem care abia se mai ţine pe picioare. RADET are aproape 4.000 de kilometri de conductă pentru transportul şi distribuţia energiei termice.

Cum marea industrie a Bucureştiului nu mai există, necesarul de consum a rămas în principal pentru populaţie, adică un sfert din capacitate.

În plus, chiar şefii Regiei recunosc că, din cauza sistemului supradimensionat, pierderile prin conducte ajung la 23%.

Pentru refacerea sistemului, ar fi nevoie însă, de alţi bani – 1,5 miliarde de euro. Deocamdată, regia a avut bani abia pentru a schimba 15% din conductele vechi de aproape 50 de ani. Iar pierderile RADET sunt plătite fie de cei 570.000 de bucureşteni încă racordaţi la reţeaua centralizată, fie de Primăria Capitalei prin subvenţiile acordate an de an.

E vorba, între 2009 şi 2013, de 2, 275 de miliarde de lei. În prezent, bucureştenii plătesc 170 de lei pe gigacalorie, jumătate din preţul real.

RADET e în subordinea Primăriei Capitalei şi are 4.400 de angajaţi. Regia are, însă, şi datorii de peste 780 de milioane de euro, în principal către furnizorul de agent termic, ELCEN.

Tocmai ca să scape de aceste datorii, RADET ar urma să fuzioneze cu ELCEN, firma ce reuneşte electrocentralele din Bucureşti.