Jurnalistul a pornit în demonstrația sa de la scena de luni a învestirii la Cotroceni a noului ministru de Externe, Teodor Meleșcanu:
„Dl Băsescu, À bout du souffle, cum e celebrul film cu Jean Paul Belmondo, la capătul suflării, coborând scările, urcându-le sau poate ținându-și greu sau poate controlându-și greu suflul greu, otrăvitor, a anunțat o chestie destul de sibilinică: te-am pus acuma pentru că ai apucat să spui în urgență că poți să rezolvi chestia asta, deși ai făcut ce-ai făcut...Nu e singurul mister. Vă dau o listă de mistere care pentru noi au fost mai instrumentale, mai deterrminante în evoluțiile politice în ultimele luni decât lucrurile normale. Sunt mistere care ne țin pe noi prizonieri:
Apariția dlui Iohannis. În trei rânduri, în trei momente critice, mie mi se pare în continuare o apariție învăluită în mister.
Dispariția dlui Crin Antonescu, candidatul indiscutabil al dreptei, al USL-ului, al dreptei-stângii. Președintele în exercițiu, după 20 de ani de posturi importante în acest partid, cofondator al lui într-un fel, având în vedere că sub Antonescu acest partid a scos 20%, la alegerile din 2012. Dl Antonescu îl promovează pe dl Iohannis în toate ipostazele mai degrabă misterioase pentru dl Iohannis și inexplicabile, dar poate promițătoare pentru aderenții dlui Antonescu: îl aduce la București ca virtual prim-ministru în 2009, îl aduce ca viceprim-ministru de Interne, n-a vrut Ponta și se rupe, se sfărâmă în două piramida asta cu stadioane, cu 70%, cu 7,4 milioane de alegători. Bun, Antonescu îl aduce la București, acceptă să fie președintele partidului, împreună cu el, își dă seama chiar în momentul în care sala îl vrea pe Iohannis și pleacă supărat.
Care este misterul dispariției unuia dintre cei mai populari ziariști, care este Turcescu? Ce-a vrut să însemne povestea asta?
Care este explicația unei certe nelămurite, pornind de la o fotografie anodină pe două din zecile de străzi ale Parisului, și declarația de război pe care șeful CSAT și comandantul suprem al oștirii o face propriilor servicii secrete?
Deci, suntem învăluiți de mistere, care, după părerea mea, nu au decât un sens comun: dereglare, umplerea ca la discotecă sau ca la spectacole de divertisment – dar aici nu suntem într-un spectacol – cu fum colorat în anumite momente ale recitativului. Și din fumul ăsta colorat mai iese câte o primadonă, mai iese câte un conducător, mai iese câte un agent. Dar iese la propriu. Iese din joc! Câte un ziarist se retrage, se duce în culise. Vă mirați că nu se discută lucrurile serioase?”, a argumentat Emil Hurezeanu.