Roland Garros. De ce rămân goale locurile din tribune?
Îi agasează pe iubitorii de tenis, pe observatori, pe comentatori, chiar pe jucători. De mai mulți ani, lojele de la Roland Garros, adică tribunele aflate cel mai aproape de terenuri ca Philippe-Chatrier sau Suzanne-Lenglen, rămân goale. Spre marea disperare a unora. Dar de ce?
În ciuda spectacolului pe care îl promitea, meciul din sferturile de finală dintre Șarapova și Muguruza a început miercuri, la ora locală 14:00, în fața unor tribune în bună măsură goale.
Aproape 1.800 din cele 15.000 de locuri de pe Philippe Chatrier sunt în loje. Și adesea rămân exasperant de goale, în ciuda faptului că turneul a bătut anul trecut recordul de frecventare, cu 471.000 de spectatori.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Locuri în loje sunt încă de vânzare, la dispoziția marelui public, și pentru cele două semifinale feminine de la Roland Garros. Într-una din ele joacă Simona Halep.
La categoria „Eleganță”, prețul e de nu mai puțin de 860 de euro. De ce privilegii s-ar bucura beneficiarul unui astfel de bilet? Are locul rezervat în lojă pe toată durata zilei, acces la un spațiu privat retras pe aleile din spatele stadionului, o masă cu preparate alese începând cu ora prânzului, open bar la discreție, un cadou având sigla Roland Garros, acces la stadion pe la intrarea dedicată ofertelor „Premium”.
Spre comparație, un loc „simplu” în lojă, pentru aceleași meciuri, nu costă „decât” 345 de euro.
Tariful dublu se justifică tocmai prin serviciile și facilitățile suplimentare, din afara terenului.
Nu este prima dată, însă, când rămân bilete nevândute la meciuri de primă clasă de la French Open. „Și ce dacă au fost semifinalele la Roland Garros și nimeni n-a venit?” se întreba în 2016 cotidianul „The Washington Post” constatând că au rămas nevândute o groază de bilete la meciul dintre Serena Williams și Kiki Bertens.
Un spectator care ar fi dispus să investească atât într-un bilet ar dori, fără îndoială, să profite de toate facilitățile care i se oferă - spațiile pentru VIP, mesele, aleile complexului, magazinele, animațiile.
Spectatorul este „canibalizat” însă de diversele firme ale căror unic scop este de a profita pentru a-și face reclamă, scrie presa franceză.
În noul sat turistic, renovat și dus chiar în inima complexului, subiectul este tabu. Mărcile refuză să comunice oficial numărul locurilor pe care le sponsorizează în loje și lista invitaților lor. Sigur că o firmă care are de-a face cu sportul va aduna o clientelă interesată de turneu, numai că multe dintre societățile care dețin loje nici măcar nu au legătură cu sportul.
Mulți dintre invitați spun că preferă să ia masa la restaurant, la prânz, pentru a asista la meciurile de după-amiază. Există, în spațiile private, două restaurante, iar mulți dintre invitați își fac veacul pe-aici și nu mai pun piciorul în tribune. Alții chiar se întorc la serviciu după pauza de masă pe care și-o iau la Roland Garros.
Prin urmare, meciurile cele mai lipsite de audiență sunt cele programate la prânz.
Revolta lui Henri Leconte
Acest fenomen l-a iritat pe fostul jucător francez de tenis Henri Leconte. „Sunt, desigur, unii care pleacă la ora 17:00, pentru că au de luat cina în oraș. Omul de afaceri întotdeauna ia masa în oraș, mai ales în timpul turneului Roland Garros”, a spus el, ironic. Fostul finalist de la Roland Garros din 1988 spera că după renovarea Centralului se va inversa amplasarea lojelor, care, în toate celelalte turnee de Grand Slam, sunt amplasate în partea de sus, pentru a-i lăsa pe adevărații pasionați, pe marele public, mai aproape de jucători. Nu s-a întâmplat așa.
Lojele datează din 1928, fac oarecum parte din „ADN”-ul terenurilor și vor fi păstrate așa cum au fost inițial, pentru ca spectatorul și telespectatorul să poată identifica de la prima vedere „Centralul”, inclusiv în versiunea sa modernizată, au explicat organizatorii.
„Sigur că vor identifica din prima terenul, pentru că el va fi gol. E bătaie de joc, o greșeală enormă”, a replicat Leconte.
Chiar și Wimbledonul, cu străvechile sale tradiții, a sfârșit prin a se adapta acestui fenomen: acolo, jos, nu mai erau cu adevărat loje, ci locuri rezervate partenerilor, așa că le-au dus sus. La fel și la Open-ul Australiei, la fel și la US Open, unde lojele sunt închise cu geamuri, în mijlocul tribunelor, iar jos nu e decât publicul.
Henri Leconte ar dori ca publicul să fie privilegiat cu adevărat: terenul, spune el, este cea mai mare ocazie de a-i vedea pe jucători de aproape. Dacă îl îndepărtăm pe fan de idolul său vom sfârși prin a-l pierde, avertizează fostul tenismen.
Menținerea actualului sistem de loje are în primul rând mize financiare. Și dacă măcar le-am reduce numărul locurilor? au venit unii cu ideea. Nu e sigur că Federația Franceză de Tenis ar fi favorabilă ideii, spune, cu subînțeles, Henri Leconte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
