Video Exclusiv Daniel Dobre dezvăluie motivul pentru care Simona Halep refuză să meargă la emisiuni televizate în România
Simona Halep e afectată de atitudinea „hater”-ilor atât în rândul comentatorilor sportivi, cât și în rândul fanilor. Este motivul pentru care a renunțat să mai citească presa și comentariile și nici nu merge în emisiuni televizate, a dezvăluit Daniel Dobre, antrenorul proaspetei campioane de la Wimbledon, la Digi24. Deși știe că marea masă a oamenilor o apreciază așa cum este, Simona Halep nu vrea să se lase influențată și deviată de la drumul ei de cei câțiva care se poartă urât. Tocmai de aceea, mesajele pe care le trimite campioana în declarațiile sale au o anumită subtilitate: vorbesc despre a le da oamenilor încredere, a le da posibilitatea să se dezvolte, la orice vârstă, și de a fi mai pozitivi în toate situațiile.
Daniel Dobre nu știa că eleva sa nu a mers în emisiuni televizate în România și spune că a întrebat-o zilele acestea pe Simona Halep dacă este adevărat. „Da și n-o să mă duc niciodată”, a venit răspunsul campioanei, care a explicat: „Pentru că acești oameni jignesc persoana, nu comentează rezultatul”. Însă Simona Halep a preferat să adopte această atitudine rezervată și politicoasă cu presa, spre deosebire de alte sportive, cum ar fi Johanna Konta.
Polarizarea care apare în rândul presei și al fanilor în momentele de insucces este „dăunătoare”, acele comentarii „te fac să te simți prost”, a mărturisit Daniel Dobre, care recunoaște că din acest motiv și el a renunțat să mai citească articolele din media.
În altă ordine de idei, în ciuda performanțelor Simonei Halep, Daniel Dobre crede că există loc pentru îmbunătățiri în jocul elevei sale. „Încă n-a ajuns, să spunem, la o exprimare totală a talentului pe teren, s-a apropiat acum, dar eu cred că mai are loc în sus, deci avem tot timpul ceva de făcut”, a declarat Daniel Dobre. Asta, deși recunoaște că la un sportiv de calibrul și experiența Simonei Halep, meritele antrenorului sau mai degrabă ale echipei sale sunt în proporție de „maximum” 10 la sută. „Colegii mei reușesc să o țină întotdeauna într-o bunădispoziție, deci partea mea e cea mai ușoară. Ceea ce facem noi este în primul rând s-o menținem sănătoasă, s-o menținem binedispusă, s-o menținem cu poftă de joc, pentru că este greu ca aproape 300 de zile pe an să rămâi tot timpul în dispoziție de joc”, a explicat antrenorul.
Însă „Brică” recunoaște ca esențial aportul lui Darren Cahill în formarea Simonei Halep și spune că inclusiv el are ce învăța de la australian. Despre o eventuală reîntoarcere a lui Cahill în echipă, Daniel Dobre spune că nu s-a discutat, dar crede că s-ar putea întâmpla. „Ține foarte mult la Simona și îi pasă de ce se întâmplă cu ea. Nu ar trebui decât timpul sau planurile să i-o permită, altfel nu cred că ar avea vreo obiecție, pentru că ține într-adevăr ca un tată, ca un părinte, ca un prieten la Simona și știe că o poate ajuta”, a spus Daniel Dobre.
Urmăriți mai jos interviul integral acordat de Daniel Dobre lui Cosmin Prelipceanu, în emisiunea „Jurnalul de seară” de la Digi24.
Când a știut Daniel Dobre că Simona Halep câștigă finala de la Wimbledon
Cosmin Prelipceanu, jurnalist Digi24: Erau lacrimi, da? (sunt difuzate momentele de bucurie imediat după victoria Simonei Halep la Wimbledon, când Daniel Dobre este văzut ștergându-și ochii - n.r.)
Daniel Dobre, antrenorul Simonei Halep: Câteva, da.
- Erau lacrimi de bucurie.
- Bineînțeles, de bucurie, de eliberare, pentru că rar ajungi în această situație ca antrenor, nu numai din România, în general.
- Când v-a fost clar că ați ajuns în situația asta?
- După ce a făcut break în al doilea set, eram 90 la sută sigur că va câștiga meciul.
- Și vă era frică, probabil, să nu cumva să-l speriați pe succesul ăsta. La ce vă gândiți, cum e?
- Te gândești efectiv numai la joc, nu te gândești la ce va fi. Iei punct cu punct, vezi cum se desfășoară jocul, există anumite tipare în desfășurarea jocului care se repetă după ce ai trecut de faza de încălzire. Un jucător, indiferent la ce nivel, nu poate să schimbe efectiv totul de la o minge la alta sau de la un game la altul. De aceea, tu știi cam la ce să te-aștepți, cam știi ce poate fiecare jucător, minim și maxim, și în funcție de asta ai și o viziune asupra a ceea ce se va întâmpla până la sfârșitul meciului.
Cât din succesul Simonei Halep îi aparține. Ce face echipa
- Din succesul ăsta, cât la sută vă aparține?
- Oooo, foarte puțin. Poate ar trebui să vorbim de echipă, dar cu cât, se spune, sportivul este mai bun, cu atât se diminuează partea antrenorului. Dacă un copil la 12 ani, 60 la sută din jocul lui este preluat de antrenor, la nivelul Simonei, 10 la sută maximum de către echipă. Maximum, poate chiar mai puțin.
- Dar știți că fără nu se poate.
- Au fost momente, au fost și exemple în care fără s-a putut. Îl avem pe Kyrgios, Federer a fost o perioadă mică... Nu pot eu să judec, dar având în vedere că sunt foarte mulți antrenori sau marea majoritate a sportivilor au antrenori, se pare că nu se poate. Dar nu este neapărat necesar acest lucru. Depinde de sportiv.
- La ce lucrați când lucrați cu Simona Halep?
- Aici depinde de perioadă.
- Eu, complet pe dinafară, mă pot gândi: ce-i mai face omul ăsta Simonei Halep?
- Nu numai eu, întreaga echipă face ceva. Jucătorul este o sumă a calităților fizice, mentale, emoționale, tehnice. Fiecare membru al echipei se ocupă de ceva. Eu personal sunt cel mai avantajat de acest lucru, pentru că în momentul în care ajunge pe teren este deja încălzită, masată, binedispusă, pentru că colegii mei reușesc să o țină întotdeauna într-o bunădispoziție, deci partea mea e cea mai ușoară. Ceea ce facem noi este în primul rând s-o menținem sănătoasă, s-o menținem binedispusă, s-o menținem cu poftă de joc, pentru că este greu ca aproape 300 de zile pe an să rămâi tot timpul în dispoziție de joc. În același timp, trebuie să ne adaptăm la dezvoltarea tenisului, pentru că în fiecare an sau poate chiar la șase luni, tenisul devine mai energic, mai rapid, mai dinamic, deci trebuie să ții pasul tot timpul cu această dezvoltare și pentru aceasta avem perioadele de pregătire între sezoane sau la sfârșitul anului (...) În același timp, încercăm să exploatăm la maximum calitățile ei fizice, tehnice, este foarte talentată. Încă n-a ajuns, să spunem, la o exprimare totală a talentului pe teren, s-a apropiat acum, eu cred că mai are loc în sus, deci avem tot timpul ceva de făcut. Apar adeversare noi, pe care trebuie să le studiezi, trebuie să ai pentru ele o tactică, tot timpul e ceva de făcut.
Este loc de mai bine la Simona Halep
- Nu e la apogeu...
- După mine, poate este un apogeu ca rezultate și ca joc. Jocul a fost foarte bun, cred că printre cele mai bune pe care le-a făcut, dar este loc de mai bine. Se spune totdeauna că dușmanul binelui este „mai bine”, dar eu cred că se poate mai bine.
- Și ce se poate mai mult de atât?
- Poți să servești mai bine, poți să folosești mai bine armele tale. Se mișcă foarte bine - să ia mingea mai repede și pe alte suprafețe, aici a făcut-o foarte bine; să lovești un pic mai bine; să deschizi un pic mai bine terenul în unghi - este o chestie pe care și Darren Cahill o cerea și lucra mult la acest lucru; să ai încredere, într-o situație-limită, să nu aștepți greșeala adversarului, ci să forțezi greșeala adversarului; să preiei inițiativa - lucru pe care iar l-a făcut foarte bine. Sunt multe aspecte, depinde foarte mult și pe ce suprafață joci, depinde de adversar, fiecare meci este altfel, dar în fiecare meci poți să adaugi ceva ca să surprinzi adversarul.
Despre relația cu Darren Cahill: Cu un cuvânt, pe toți ne face să ne simțim mai bine
- Visați la un „dream team”?
- Da, întotdeauna, adică eu am lucrat cu Simona și singur, am lucrat și în echipă, am fost și în 2014 atunci cu Wim Fissette un pic în echipă, după care cu Darren am avut această colaborare și mi s-a părut foarte plăcută și foarte benefică pentru Simona. Iar în afară de asta, Darren are lumea tenisului deschisă, „la picioare”. Rezolvă foarte multe lucruri, este ca un manager general pentru noi ca echipă, cu o mare influență și cu o mare calitate: este totdeauna binedispus, este totdeauna deschis și reușește cu un cuvânt să ne facă pe toți să ne simțim bine.
- Ce-ar mai trebuie să se întâmple ca să ajungeți la acest „dream team”?
- Nu pot să spun, pentru că n-am avut acest subiect, nici Simona nu cred că l-a abordat, familia are anul acesta un rol important în planurile lui Darren. El mai și comentează, am avut noroc că la Wimbledon a fost și am mai putut să discutăm cu el, pentru că a comentat, nu a venit special pentru Simona, cum au scris unii și alții, el a venit să-și facă treaba lui la care este obligat prin contracte. Și-a găsit timp și pentru noi, este normal, pentru că ține foarte mult la Simona și îi pasă de ce se întâmplă cu ea. Nu ar trebui decât timpul sau planurile să i-o permită, altfel nu cred că ar avea vreo obiecție, pentru că ține într-adevăr ca un tată, ca un părinte, ca un prieten la Simona și știe că o poate ajuta.
De ce Simona Halep nu vine în emisiuni televizate
- Pentru noi sunt multe momente supărătoare în care parcă aceiași fani sunt răii necruțători când Simona nu merge cum trebuie și sunt în culmea fericirii, de parcă e succesul lor, atunci când Simona are succes. Pentru dumneavoastră cum e polarizarea asta?
- Este dăunătoare. Fac o paranteză. Am vorbit ieri la o altă emisiune și unul dintre punctele pe care eu am încercat să le scot în evidență - și Simona, dacă vedeți, în toate declarațiile, și pe Arena Națională, a încercat să le scoată în evidență - a fost despre încrederea în sine a unui sportiv, a unui copil, a unei persoane, a fost despre pozitivitatea pe care trebuie s-o arăți cuiva ca să se poată dezvolta. Și acei domni mi-au spus - eu nu știam chestia asta - că Simona n-a fost niciodată la o televiziune în România, lucru pe care eu nu-l știam. Și chiar le-am spus că o s-o-ntreb, că eu nu știu motivul. I-am întrebat: Știți cumva dvs care este motivul? Ei au spus că nu. Dacă eu aflu, să le spun. Și chiar aseară am vorbit cu ea și am întrebat-o și mi-a spus: Da și n-o să mă duc niciodată, pentru că acești oameni jignesc persoana, nu comentează rezultatul. Un lucru care, dacă stau să mă gândesc un pic, este foarte adevărat: tu ca om nu te schimbi sau nu devii mai bun jucând bine sau devii mai prost jucând prost. Fiecare sportiv are o zi proastă, adversarul e foarte bun, îi dai mâna la orice nivel, nu contează că-i tenis, îi dai mâna, ai fost mai bun, ne vedem data viitoare. Un fan adevărat, după mine, sau un jurnalist care își face treaba foarte bine trebuie să înțeleagă fenomenul. Ieri (miercuri - n.r.) a fost un lucru foarte frumos pe care dl Țiriac l-a făcut, să arate cum trăiește un jucător un meci. Și ăsta a fost un meci pe care Simona l-a dominat. Dar ia să punem un meci pe care l-a pierdut, să vedem prin ce stare trece și cât suferă? Deci, întrebarea a plecat de la acei fani. Nu cred că... Nici Simona și niciun sportiv n-are vreo problemă să i se comenteze negativ rezultatul în sine: da, nu te-ai mișcat sau poate n-ai avut energia necesară sau ai luat niște decizii greșite, dar nu ataci persoana și n-o jignești. Asta este ceea ce le-aș transmite.
- Aici e vorba despre comentatori...
- Nu, și despre fani. Și fanii sunt...
- Necruțători.
- Exact. De aceea nu citește nici foarte multe articole, pentru că la un moment dat ajungi să citești un comentariu și sunt lucrurile total neplăcute ajungând... eu personal, și eu mai citeam înainte, dar acum n-o mai fac nici eu.
- Din același motiv?
- Da, din același motiv, pentru că și pe mine m-au desființat: că nu sunt bun de nimica, ce mă recomandă ca să fiu acolo, fără să știe despre mine cine sunt. Ca să ajungi antrenor, nu contează la băieți sau fete, trebuie să ai experiență: ori ești un mare jucător - ceea ce n-a fost cazul la mine, ori o iei de jos și-ți înveți meseria la cei mai mici copii și așa mai departe și anumite lucruri te recomandă. Care sunt acelea nu știu eu, nu pot eu să spun de ce m-a ales Simona pe mine, numai ea poate să spună, dar revenind: acele comentarii te fac să te simți prost. Nu există jucător care să fie bucuros că pierde, indiferent la ce nivel, de la turneul de casă pe care îl facem la clubul X pentru amatori până la Federer, care, by the way, tocmai a declarat cât de „furios” și trist a fost pentru acea înfrângere. Fiecare are nevoie, după ce trece printr-o înfrângere, are nevoie de susținere, să simtă: OK, am pierdut, dar poate fi mai bine sau nu e lumea chiar așa neagră.
Și în momentul în care la tine ajung anumite jigniri, efectiv sunt jigniri grave, unele dintre ele au fost că a vândut meciul! Adică să spui că s-a jucat la pariuri, tatăl Simonei a... sunt lucruri aberante despre care nici măcar n-ar trebui să vorbim, dar care există, din păcate, și nu înțeleg de ce. Până la urmă, nu face decât să joace tenis, ca și alții, a făcut-o la un nivel înalt, cum n-a mai existat în România și chiar multe țări nu au acest lucru. Eram, la un moment dat, la Roland Garros, unde ea totuși a jucat sfert de finală, și Federația franceză se plângea că n-au decât o sportivă în turul 2, asta investind sute și sute de milioane. Nu mai vorbim să câștige un Roland Garros, nu mai știu care a fost ultima franțuzoaică care a câștigat sau ultima englezoiacă care a câștigat Wimbledonul.
Deci, sunt lucruri pe care ea în principal vrea să le puncteze nu așa direct cum am făcut-o eu, dar prin mesajele pe care le trimite despre a le da oamenilor încredere, a le da posibilitatea să se dezvolte, la orice vârstă, și prin a fi mai pozitivi în toate situațiile. Iar aici este Darren important, că și eu de la el am învățat multe lucruri și sunt în continuare... este foarte greu să te schimbi, din păcate... aici a fost unul dintre marile lui avantaje și câștigul pe care l-a adus în dezvoltarea Simonei. Felul de a fi - și toți sunt așa, ne uităm la Ashleigh Barty: imperturbabilă. Acest lucru pozitiv a făcut-o să fie și o jucătoare mai bună.
Simona Halep nu vrea să plece din țară
Daniel Dobre: Nu numai că Simona ține la această țară, la un moment dat chiar discutam: bun, dacă... ce-ai face, unde m-aș putea duce... a, da, aș putea să mă duc la Monte Carlo, să am o viață nu știu unde, dar n-am să fac asta niciodată, eu mă simt bine acasă.
- De ce?
- Pentru că se simte bine acasă, știe că de-aici și-a tras seva și energia pentru aceste rezultate pe care le are, știe că oamenii în general sau marea masă a oamenilor o apreciază așa cum este și nu vrea să se lase influențată și deviată de la drumul ei de cei câțiva care se poartă urât. Niciodată n-ai s-o auzi pe Simona vorbind ceva rău despre acasă sau gândindu-se vreodată să trăiască în altă parte, cu toate că ar putea să-i fie mult mai bine și să fie mai apreciată. Eu pot să spun că în toate orașele în care mergem, de la Singapore, China, peste tot, există oameni care se opresc pe stradă și fac poze cu ea. Care nu sunt români. Are și fanii români peste tot în lume, ceea ce este incredibil, să joci aproape peste tot cu tribuna plină de români este senzațional. Nu știu care jucător, poate Federer, dar nici el nu cred că-i așa, să aibă fanii lui peste tot unde merge în lume.
Un exemplu de relație proastă cu presa: Johanna Konta
- Mi-ați promis un exemplu din Anglia...
- Da, a fost Johanna Konta, care este o foarte bună jucătoare, dar are o relație foarte proastă cu presa. Se „ceartă”, se ciondănește cu presa engleză dintotdeauna, ea e o combinație mai ciudată - născută în Australia, părinți din Ungaria, joacă pentru Anglia -, dar anul trecut sau în fiecare an la Roland Garros - unde nu a câștigat niciun meci până în acest an - acuza presa engleză că din cauza lor nu poate să câștige, pentru că, înainte de turneu, toată lumea spunea Nu te mai duce acolo sau o luau la mișto: Nu te mai duce acolo, că oricum nu iei niciun meci niciodată. Eu n-am citit declarațiile jurnaliștilor englezi și a avut, după meciul pierdut anul trecut la Roland Garros, a avut o ieșire foarte dezlănțuită împotriva presei engleze, pe această temă. Anul acesta, după înfrângerea din sfertul de finală cu Barbora Strycova, un reporter i-a pus o întrebare - decentă mi s-a părut mie: ce-ar putea să facă sau ce-ar trebui să schimbe ca să ajungă ca în momentele importante ale carierei să nu mai aibă acele goluri de concentrare sau emoții care o fac să aibă 34-35 de greșeli neforțate într-un meci. Ea a fost foarte supărată de această întrebare, a reacționat destul de urât, spunându-i că este o competitoare profesionistă care crede că a dat tot ce-a putut în acel meci - l-a întrebat cât tenis știe sau dacă a jucat vreodată - care nu se lasă influențată sau trasă în jos de părerea cuiva care n-are treabă cu tenisul. Omul a încercat să-i explice încă o dată că e doar o întrebare normală și s-a ajuns la un conflict destul de dur, într-o situație în care, pe undeva, omul avea dreptate.
Un ritm infernal. Niciodată nu știi ce te-așteaptă mâine pe teren
- Mulți și-ar închipui că acum urmează o lungă vacanță...
- Foarte lungă nu e, o săptămână probabil, pentru că pe 1 (august - n.r.) trebuie să plecăm în Canada, după care, dacă programul va rămâne așa și în funcție și de cum va juca, s-ar putea să legăm America cu China și s-ar putea să fie o perioadă foarte lungă în care vom fi plecați din țară.
- Nu știu câți ar putea să țină ritmul ăsta...
- E foarte greu, să-și faci bagajele la fiecare săptămână, efortul acesta e foarte greu la un moment dat, după ani de zile. După care schimbi suprafața de joc, atmosfera, terenurile sunt diferite, clima este diferită, adversarele diferite, iar la tenis forma de zi trece de la o săptămână la alta - azi o bați pe o fată ușor, săptămâna viitoare s-ar putea să te bată ea, pentru că tenisul este un sport de formă de zi și niciodată nu știi ce te-așteaptă mâine pe teren.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
