La 14 ani, ea a uimit întreaga lume obținând primul „scor perfect” din istoria Jocurilor Olimpice, de la Montreal, în 1976. Și, deși a trecut aproape jumătate de secol de la acest 10 surpriză obținut la paralele, Nadia Comaneci a continuat să-și pună amprenta pe istoria gimnasticii artistice, chiar și după retragere. Cu ocazia Olimpiadei de la Paris în 2024, ea oferă într-un interviu pentru revista Marie Claire expunându-și părerile asupra evoluției disciplinei sale.
La 26 iulie ea a fost unul dintre ultimii purtători de torță ai flăcării olimpice – alături de Rafael Nadal, Serena Williams și Carl Lewis – în timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris.
Și pe bună dreptate: a trecut aproape jumătate de secol de când românca Nadia Comaneci a obținut un „scor perfect” de 10 pentru exercițiul ei la paralele în competiția de gimnastică din 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, amintește revista Marie Claire.
Sportivă legendară
O performantă realizată spre surprinderea tuturor care a propulsat-o în câteva minute la rangul de sportivă legendară (a obtinut alte șase note de „10 perfect” și trei medalii de aur în timpul acestor olimpiade).
Iar dacă competițiile s-au oprit câțiva ani mai târziu pentru cea care a fost supranumită rapid „micuța zână a Montrealului”, aceasta din urmă nu a încetat niciodată să investească în sport, chiar și după ce s-a refugiat în Statele Unite după ce a plecat din România în 1989.
La Paris anul acesta, Nadia Comaneci se instalează în tribunele Arenei Bercy - unde se desfășoară momentan manifestările de gimnastică artistică și unde americana Simone Biles a făcut deja o revenire triumfală - devenind în același timp chipul „Sportului. Și mai mult decât sport”, „o nouă platformă de marcă, care exprimă natura multidimensională a experienței olimpice și tot ceea ce sportul și Jocurile Olimpice aduc oamenilor”, lansată de Comitetul Olimpic Internațional (CIO) în iunie anul trecut și pentru care campioana apare într-un scurtmetraj.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Nu s-a săturat să i se reamintească de 18 iulie 1976
Întrebată despre acel 18 iulie de la Montreal și atâția ani scurși de atunci, dar care îi este reamintit an de an, Nadia Comăneci a mărturisit că, deși poate părea surprinzător, nu s-a săturat ca oamenii să-i vorbească despre această dată.
”În fiecare 18 iulie, mi se amintește că este ziua în care am marcat primul meu 10 perfect, îl sărbătorim. Așa că, chiar dacă vreau să-l ratez, chiar nu pot (râde). Mai ales că trăim într-o lume în care oamenii au tendința de a uita ce s-a întâmplat acum două zile, așa că să văd acea generație după generație, îmi amintesc, este foarte emoționant. Impactul a fost de așa natură încât pot spune că îmi dau seama mult mai mult astăzi ce a făcut copilul de 14 ani care eram acum mulți ani”, spune Nadia pentru Marie Claire.
”În timp mi-am dat seama de importanța a ceea ce făcusem”
Marea sportivă explică și de ce timpul face lucrurile mai clare. ”Pentru că, în acest moment, până la urmă, nu ne dăm niciodată seama cu adevărat ce se întâmplă. Și eu cu atât mai puțin, eram o adolescentă care a ajuns pe scena internațională! Știam că este o competiție mare și că toată lumea se uită, dar nu înțelegeam amploarea Jocurilor Olimpice. De-a lungul anilor, mi-am dat seama de importanța a ceea ce făcusem”.
Nadia a fost întrebată cum i se pare că a evoluat evoluat gimnastica de performanță sub privirea ei atentă, în ultimii 40 de ani.
”S-au schimbat multe în ultimii 40 de ani. Echipamentul este mult mai bun. Le permite gimnastelor să efectueze mișcări mult mai periculoase și mai complicate, dar în siguranță. Proba de sărituri s-a schimbat, acum este o masă, nu mai este un cal cu mânere. Bârna era din lemn, astazi este mai flexibilă. Solul are mult mai multe arcuri... Este foarte diferit de ceea ce se făcea cu zeci de ani în urmă. Evident, putem face mai multe repetiții, exerciții mai dificile. Dar rămâne o evoluție ca în orice alt sport. Și, din fericire, există ajustări în funcție de ceea ce simt sportivii”, a explicat Nadia Comăneci.
”Nu aveam voie să avem o zi proastă la Jocurile Olimpice. Bineînțeles că am experimentat anxietate”
Nici chestiunea sănătății mintale a gimnaștilor nu a fost ocolită, mai ales în contextul problemelor cu care s-a confruntat Simone Biles, care, iată, astăzi a revenit în comptetiție și câștigă nu doar medalii, ci și inimile susținătorilor fenomenului sportiv.
”Ce relație ai avut cu mintea ta când ai concurat?”, a fost întrebată Nadia de jurnaliștii de la Marie Claire.
”Înainte, chiar dacă problema sănătății mintale a fost mereu acolo, nu a fost numită. Am vorbit mai mult despre starea de spirit. Când ne pregătim pentru o competiție, avem fluturi în stomac, suntem anxioși și intrăm puțin în panică. Corpul nu urmează neapărat mintea. Într-o zi în care moralul nu era acolo pentru că am eșuat, am spus doar că lucrurile nu merg în direcția bună și am mers mai departe. Nu trebuia să vorbești despre anxietățile tale ca să nu pari slab în fața concurenților tăi. Dar nu aveam voie să avem o zi proastă la Jocurile Olimpice, așa că a trebuit să ne descurcăm sau să găsim strategii de supraviețuire.
Acum, oamenii vorbesc despre asta pentru că există un nume și pentru că oamenii vorbesc deschis. Dar, desigur, am experimentat și anxietatea. Picioarele mi-au tremurat când am intrat în sală și nu aveam decât vocea interioară care să mă liniștească, să-mi spună că parcă eram acasă.
Din fericire, acum este un subiect real și sportivii au personal în preajma lor care știe să vorbească cu ei, să-i ajute să navigheze în această apă care nu este niciodată foarte calmă. M-am descurcat pe cont propriu. Și a implicat adesea găsirea de alternative în rutinele mele. Dacă aveam o „zi proastă” și figura pe care voiam sa o fac nu era permisa de capul meu, găseam o altă mișcare, ca să nu fiu paralizata”, mărturisește marea sportivă.
Despre presiunea pusă pe sportivi de presă și de rețelele sociale
”Pe vremea mea, am făcut istorie pentru că am luat primul 10 perfect. Presa a vorbit despre asta și atât. Astăzi, prezicem câte medalii trebuie să câștigi pentru a face istorie, chiar înainte de a ajunge acolo. Trebuie să fii la înălțimea așteptărilor. Dacă câștigi mai puțin de trei medalii de aur și una de argint, așa cum doresc rețelele sociale sau ziarele, ești sigur că vei fi dezamăgit.
Am făcut istorie, am câștigat medalii și presa a scris despre asta.
Diferența cu mine este că atunci când am început, nimeni nu știa cine sunt sau de unde vin. Am făcut istorie, am câștigat medalii și presa a scris despre asta. Eram puțin ca inteligența artificială înainte de inteligența artificială (râde -n.r). Pentru că nimeni nu știa că o voi face. Tocmai am făcut-o și au trebuit să o noteze. Presiunea nu a fost aceeași ca acum”, pune Nadia punctul pe i.
Simone Biles și viitorul gimnasticii artistice
Multe gimnaste au ”twisties” ('întorsături” în stările lor)— un blocaj mental care creează o deconectare periculoasă între minte și corp în timp ce gimnastele sunt în aer. Dar puțini vorbesc despre asta, spre deosebire de Simone Biles. Diferența este că, pentru ea, s-a întâmplat la Jocurile Olimpice, în fața lumii întregi, explică Nadia.
”Rămâne o gimnastă incredibilă, unică în fel. Poate că altcineva va veni și va face istorie într-un mod diferit în 50 de ani, dar oricum, ceea ce a făcut ea pentru sport nu va fi uitat niciodată.
Din toate punctele de vedere, iese în evidență, pentru că își asumă foarte multe riscuri, tocmai pentru că este precisă. Și mai puternică, este capabilă să se îndepărteze de sport și să revină după un an și jumătate. Foarte puțini oameni o pot face. Are această abilitate, pentru că este Simone, să o spunem așa. Și toată lumea vrea să o vadă pe Simone. Am admirat-o cu ochii mei, este un fenomen”, a spus Nadia Comănesci despre gimnasta Simone Biles.
Nadia a adăugat că la această Olimpiadă o mai urmărește pe brazilianca Rebeca Andrade, pentru că este și medaliată cu aur la gimnastică. ”Îmi place stilul ei, pentru că este diferită. Ea este mai mult o divă.
Există o tânără de 16 ani, Hezly Rivera, care face parte din echipa americană, pe care o voi urmări în mod deosebit. Este cea mai tânără care s-a calificat”, spune Nadia.
Evidențierea sportului dincolo de performanță
Face parte din campania „Sport și mai mult decât sport”, inițiată de CIO. De ce este important să evidențieze puterea sportului dincolo de performanță?
”Mă gândesc tot timpul la adunarea oamenilor, la unitate, la valorile morale și la ce aduce sportul, nu doar pe stadioane, ci și afară.
Am încetat să mai concurez acum 40 de ani, dar nu am renunțat niciodată la sport. Încă fac parte din această comunitate care continuă să parieze pe viitor. Fiecare copil care trăiește în această societate și vede că indiferent unde te-ai născut, ai pe cineva pe care îl poți admira, asta este foarte puternic. Dar odată ce câștigi, ei vor să te urmeze și se uită la fiecare aspect al vieții tale, așa că vrei să fii acea persoană care se completează imaginea din interiorul și cu cea din afara stadionului”, a mai spus Nadia Comăneci.
Pentru ea, ”Jocurile Olimpice sunt pur și simplu cea mai bună și mai frumoasă adunare a tuturor locuitorilor planetei, care se întâlnesc cu prietenii și cu oameni cu care vor deveni prieteni. Sportul aduce oamenii împreună și toată lumea este fericită să participe la Jocurile Olimpice. Și apoi, olimpiadele au mereu povești de spus, una nouă se scrie la Paris”, a încheiat Nadia.
Editor : Marina Constantinoiu
