„Cea mai mare bucurie din viața noastră”. Asta a însemnat meciul dintre România și Slovacia pentru mii de oameni. Piețele în care a fost proiectată partida erau pline de tineri. Sunt adolescenți care n-au trăit niciodată un astfel de moment. Ideea unei calificări a echipei naționale în fazele eliminatorii exista doar în imaginația lor. Era sculptată acolo de tați și bunici care povesteau despre Hagi, Popescu, America și Piața Universității. După 24 de ani de așteptare, a venit rândul unei noi generații să se bucure. Sunt tineri care descoperă împreună cum este să te bucuri la un gol, cum se simte intonarea imnului sau cum se poate ca suporteri din galerii diferite să se ia în brațe și să cânte la unison. În București, 2.000 de oameni au văzut meciul împreună în Piața George Enescu, lângă Ateneu, iar după victoria României, toți au plecat către Piața Universității.
La 10 seara, în centrul Capitalei erau peste 3.500 de oameni care cântau fără oprire. Am stat alături de ei din momentul în care a început meciul și până la 1 noaptea, când au plecat acasă. Iată cele mai impresionante momente:
„De când n-am mai trăit asta. N-am trăit niciodată. WOW! Nu pot exprima în cuvinte ce simt. România noastră trece de grupe. Mulțumim, Doamne, pentru succes. Te iubesc, Răzvan Marin. Ne-ai făcut cei mai fericiți. Toată Generația de Suflet!”
Emoție pură. Asta am găsit pe fiecare metru pătrat de lângă Ateneu. Suporterii au venit în tribună cu două ore înainte de startul partidei. Sub un soare arzător, la 36 de grade Celsius și fără nicio adiere de vânt, eram tentați să credem că fanii vor merge la terase, însă nu a fost așa. Mândria a învins canicula. În plus, pentru mulți suporteri tricolorii nu mai sunt doar fotbaliști. Au devenit modele.
„M-am vopsit înainte de campionat. M-am inspirat de la Rațiu, pentru curajul lui și pentru efortul pe care l-a depus în campionat și a ajuns până aici. Așa m-am vopsit și eu albastru. Toată lumea mă strigă Rațiu, acum în ultimul timp. Nu știu cum să le mai răspund.”
Lângă băiatul fascinat de Andrei Rațiu am găsit un adolescent care avea fața pictată tricolor, iar pe gât și-a scris numele fundașului Radu Drăgușin.
Jucătorii ies de la vestiare. Se cântă imnul. „Deșteaptă-te, române” se aude până pe Magheru. În fața imensului ecran, în tribune, tinerii țin mâna la piept și strigă ca și cum ei urmează să dea lovitura de start pe stadionul din Frankfurt.
Vine golul Slovacilor. După câteva secunde de liniște și dezamăgire se cântă din nou. Nu conta că România este condusă. Suporterii simțeau ceva și au avut dreptate. Ianis Hagi este faultat pe linia careului și arbitrul verifică filmarea. Este un minut care a părut o eternitate, un minut în care oamenii aveau mâinile în cap și sperau. Este penalty! România înscrie!
În Piața George Enescu au încăput doar 2.000 de oameni. Multe persoane nu au mai avut voie să intre, iar meciul începuse deja. Soluția? Au traversat și au văzut partida de pe trotuar, lângă Palatul Regal.
Arbitrul fluieră finalul meciului și anunță automat și calificarea României în optimi. Nu s-a mai întâmplat așa ceva în ultimii 24 de ani, iar spectatorii se comportă ca atare. În aer sunt aruncate sticle cu apă, pahare cu bere și ochelari de soare. Oamenii se urcă pe mese, se iau în brațe și cântă. Este o bucurie copleșitoare. Ți se face pielea de găină.
Piața George Enescu este prea mică pentru bucuria oamenilor. Instant, tinerii și-au amintit de poveștile bunicilor. Este momentul lor să meargă în Piața Universității. Pe jos sau pe plafonul mașinilor, toată lumea se îndreaptă către kilometrul zero al Capitalei.
La 30 de minute după finalul meciului, piața este plină. Sunt 3.500 de oameni care cântă non-stop, fac hore și aprind torțe.
După miezul nopții, Piața Universității se golește. Se încheie o seară de vis pentru suporteri și începe o noapte ideală pentru micii antreprenori care vor să se îmbogățească din reciclare. La fel ca tricolorii în meciul cu Slovacia, zeci de oameni aleargă prin piață și strâng doze de bere, PET-uri de apă și orice alt obiect care are semnul de reciclare pe etichetă.