Ciprian Marica s-a despărțit de Steaua în această vară, dar nu a mai găsit niciun club pentru care să evolueze la nivel înalt. Ținând cont și de problemele de ordin fizic pe care le-a avut în ultima perioadă, atacantul de 31 de ani a luat decizia de a se retrage din cariera de fotbalist, scrie digisport.ro.
„Dragi prieteni. Dragii mei prieteni! Aș vrea să vă împărtășesc trăirile mele, așa că mă adresez vouă cu „dragii mei români”!
Încep cu începutul. M-am apucat de fotbal fascinat de nopțile petrecute în stradă la succesele Generației de Aur. M-am apucat de fotbal convins că pot să scot și eu alți copii în stradă cu același vis: să joci cu tricolorul pe piept!
Am fost Hagi, am fost Lupescu, am fost Popescu, am fost Răducioiu, am fost Dorinel, am fost Ilie, am fost Petrescu, Lăcătuș, Sabău, Stelea, Prunea, Mihali, Prodan. Am fost suporter și fotbalist. Am fost pe buzele voastre la goluri, am fost în nervii voștri când nu mi-a ieșit! V-am văzut fericiți pe garduri, v-am simțit durerea înfrângerilor noastre și mi-am dorit să vă ridic cât mi-a stat mie în putere. De fiecare dată când v-am văzut lacrimile din ochi am uitat de lacrimile mele. M-ați ridicat voi, când n-am putut eu s-o fac singur.
Prieteni, am trăit cel mai mare vis al copilăriei, cea mai mare onoare alături de voi: să îmi pot reprezenta tara. Fotbalul m-a învățat tot ceea ce sunt acum, m-a învățat să muncesc, să trăiesc bucuriile, m-a învățat să iubesc, să respect aproapele și adversarul. M-a învățat să trăiesc frumos. Și, mai ales, să mă mândresc. Cu băieții mei, cu voi, cu România! Cu noi! Cu noi toți, echipa națională !
Am tot explicat, naționala suntem toți, nu doar 11 oameni din teren. Cred că asta e cea mai mare realizare a carierei, de fapt. Fotbalul mi-a arătat cum să funcționez în echipă, să impart totul cu cei de lângă mine, să mă bucur la victorii, să mă ridic la înfrângeri, să îmi iubesc munca. Munca? E atât de rece spus! Pentru că, atunci când pe piept scrie ROMÂNIA, nu mai e muncă, e mândrie și datorie. E luptă și e vis. E intonarea imnului național, e bucuria golului, adrenalina victoriilor, emoția din ochii voștri. Nu am cuvinte, nu îmi ajung pentru câte emoții am. Mulțumesc pentru ca pot să te iubesc, România! Mulțumesc fotbalului pentru tot ce mi-a dat!
Vă mulțumesc vouă pentru tot ce mi-ați transmis, pentru aprecierile și încurajările voastre. Chiar și când m-ați certat, ați dat sens carierei mele de sportiv! De reprezent al României! Am fost mereu deschis față de voi, dar nu mi-e ușor să anunț asta: starea mea fizică nu îmi mai permite să fac lucrurile la același nivel așa cum meritați voi. Așa că pun punct aici carierei mele de fotbalist.
Voi rămâne cel mai mare fan al României, al echipelor la care am jucat, voi fi mereu unul dintre voi. Vreau sa le mulțumesc pentru tot antrenorilor, coechipierilor, managerilor care au contribuit la formarea mea ca sportiv. Le mulțumesc mult și celor din mass-media, jurnaliștilor care au dat amploare reușitelor mele și ale căror critici m-au ajutat, deși au durut.
Le mulțumesc tuturor adversarior din teren. Au făcut să mă doară înfrângerile, dar mi-au arătat dimensiunea victoriei ! Dar, înainte de toate, va mulțumesc VOUĂ!
În viitorul apropiat, mi-am propus să mă dedic mai mult familiei și Fundației Ciprian Marica. Am fost prea mult timp departe de cei dragi. Am de recuperat. Ai mei m-au așteptat cuminți și răbdători să mă întorc acasă. Până aici, voi m-ați ajutat să înving singurătatea, înstrăinarea! Ați fost cea de-a doua mea casă, a doua mea familie. Și ai mei au înțeles asta!
Vă mulțumesc tuturor, și fiecăruia în parte. Vă aștept pe stadion, ne vedem în tribune, pe stradă, în fața televizorului, ne vedem oriunde ne cheamă fotbalul pe care-l iubim! Ne vedem „acasă”! Abia aștept!
Ciprian Marica București, 31.10.2016”, e mesajul postat pe Facebook de Marica.
70 de meciuri și 25 de goluri are Ciprian Marica în naționala României, pentru care a debutat în 2003. Ultima dată a îmbrăcat tricoul echipei naționale în prima etapă a preliminariilor Campionatului European din 2016, când a fost căpitan și a marcat golul victoriei României cu 1-0 pe terenul Greciei. Tot atunci a fost și eliminat și a ratat următorul meci, după care s-a accidentat la genunchi și a pierdut contactul cu naționala.