Cu obrajii arşi de frig, la minus 50 de grade Celsius, cât este temperatura la altitudinea de peste 10 kilometri, paraşutistul Gabriel Chiriac povesteşte detaliile unui salt care a intrat în istoria României.
Gabriel Chiriac, instructor de paraşutism: A fost aproape 7.000 de metri numai cădere liberă la aproximativ 400 de kilometri la oră - viteza de cădere a corpului paraşutistului.
Reporter: Cum se vede România de la 10.000 de metri?
Gabriel Chiriac, instructor de paraşutism: Frumoasă. De la 10.000 de metri se vede extraordinar de frumoasă. Munţii sunt superbi văzuţi de sus, mai ales crestele înzăpezite care au mai rămas!
Pentru cele câteva secunde de magie, Gabriel a muncit mai bine de 5 ani şi a avut parte de două încercări ratate din cauza vremii. În cele din urmă, în ziua de Paşte vremea s-a dovedit perfectă pentru ascensiunea balonului cu aer cald şi cu cei trei piloţi la bord.
Mihai Ilie, pilotul balonului cu aer cald: Vântul să nu fie puternic la decolare, să nu fie puternic sus. Zona în care putem să desfăşurăm un asemenea record este foarte restrânsă din cauza traficului aerian foarte aglomerat deasupra României.
Balonul a urcat cu 5 metri pe secundă, iar de la 9.000 metri în sus au început greutăţile, povestesc membrii echipajului. Steagul României şi măştile de oxigen i-au ajutat pe cei trei să doboare recordul celebrului parașutist Grigore Baştan, din 1970. Deşi Felix Baumgartner, supranumit omul supersonic, a sărit de la 39.000 de metri, încercarea românilor este la fel de greu de realizat. Austriacul a avut la dispoziţie o capsulă spaţială, în timp ce românii au doborât acest record dintr-un balon în care densitatea gazului la altitudine a fost principala problemă.