Reuters: Cât de aproape suntem de o nouă pandemie: Un virus letal a găsit noi moduri de a infecta oameni
De-a lungul timpului, epidemiile și pandemiile au devenit o problemă tot mai gravă cu care se confruntă omenirea, provocând tot mai multe infectări și decese. Pe măsură ce lumea se dezvoltă și numărul populației de pe glob crește, oamenii ajung să trăiască și să locuiască în habitatele naturale ale mai multor specii, care încearcă să se adapteze, iar comuniunea cu ele poate duce către răspândirea mai rapidă și sigură a diverselor virusuri.
Unele dintre pandemiile care au provocat milioane de decese în întreaga lume au fost variola, pojarul, gripa spaniolă sau ciuma neagră.
Variola - 300 de milioane de morți
Variola este una dintre bolile care au provocat cei mai mulţi morţi în istoria omenirii, peste 300 milioane.
O lungă perioadă de timp, rata de supravieţuire era de numai 30%, iar decesele erau provocate de febra mare, deshidratare şi alte complicaţii. În plus, epidemia a desfigurat milioane de persoane, având în vedere că provoacă pustule care lasă urme permanente pe faţă.
Se transmite prin fluide corporale şi contactul direct, dar este considerată eradicată din 1980, datorită campaniei intense de vaccinare.
Totuşi, două laboratoare, al Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention (CDC) şi Centrului de Investigaţii şi Virusologie şi Biotehnologie al Federaţiei Ruse, sunt rezervate cu privire la virusul care provoacă boala.
Pojarul - 200 de milioane de morți
Pojarul este o boală ce se caracterizează prin mici bubiţe roşii pe piele, febră înaltă şi stare de indispoziţie, la fel ca rubeola sau varicela. Virusul se menţine în stare de incubaţie timp de 21 de zile, deşi primele simptome se prezintă după 10 zile de la infectare.
De-a lungul istoriei pojarul a provocat moartea a 200 de milioane de persoane ca urmare a inflamaţiei pulmonare sau a meningelui.
Progresele ştiinţei au dus la dezvoltarea triplului vaccin antiviral (SPR), efectuat copiilor, având în vedere că nu există un tratament specific, ci doar se poate preveni contagierea.
Gripa spaniolă - între 50 şi 100 milioane de morţi
Se estimează că gripa spaniolă a făcut între 50 şi 100 milioane de victime în întreaga lume în doar doi ani. Între 1918 şi 1920 gripa a ucis între 3% şi 6% din populaţia globului.
Aşa-numita „gripa spaniolă” din 1918 a provocat tot atâţia morţi ca Primul Război Mondial, iar unii experţi asigură că acest conflict mondial s-a încheiat din cauza epidemiei, însă epidemia nu a apărut în Spania.
Spania, care nu a făcut parte din conflict, a informat cel mai mult despre cazurile de gripă, care au primit numele de la această ţară. În acea perioadă de război şi de epidemie activitatea economică s-a prăbuşit şi a impulsionat enorm mişcările migratorii.
Ciuma neagră sau bubonică - 75 milioane de morţi
În secolul al XIV-lea, în jurul anului 1384, ciuma neagră a făcut ravagii în Europa. Mongolii au ajuns în peninsula Crimeea şi au încercat să o cucerească aruncând peste ziduri cadavre infectate cu ciumă, declanşând o epidemie care a străbătut întreg continentul, cu excepţia Islandei.
Ciuma neagră sau bubonică a adus schimbări importante în economie însoţite de un mare regres. Mortalitatea a fost de 60 la sută, iar omenirea a avut nevoie de 100 de ani pentru a se recupera.
A dispărut comerţul, s-au prăbuşit oraşele, oamenii s-au adăpostit la sate, au murit regi, toate structurile sociale au fost afectate. Boala care provoacă pustule uriaşe nu este provocată de un virus, ci de bacteria Yersinia pestis, încă activă în populaţiile rurale. Bacteria este transmisă prin vectori precum puricii, deşi marii responsabili ai răspândirii ciumei au fost şobolanii care infestau oraşele medievale şi nu era o pedeapsă divină, cum se credea la vremea aceea.
HIV - 25 de milioane de morţi
O altă mare epidemie, din 1981, a fost SIDA care a presupus stigmatizarea unei părţi a populaţiei şi a influenţat enorm asupra obiceiurilor, percepţiilor şi a relaţiilor sexuale. Boala este provocată de Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV).
Virusul imunodeficienţei umane produce o infecţie cronică, ireversibilă, cu distrugerea progresivă a mecanismelor de apărare a gazdei şi instalarea după un interval variabil de timp, de obicei ani, a Sindromului imunodeficienţei umane dobândite (SIDA). Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) a fost raportată pentru prima dată în anul 1981, în Statele Unite.
Numărul total de persoane în viaţă cu HIV/SIDA a fost de aproximativ 35,3 milioane, în decembrie 2013. Numărul de persoane nou infectate cu HIV în anul 2012 a fost de 2,3 milioane, dintre care două milioane adulţi şi 260 000 copii sub vârsta de 15 ani. Până în prezent, SIDA a provocat moartea a 25 de milioane de persoane şi rămâne un mare risc pentru societate. Deşi nu are vindecare, există totuşi tratamente pentru a ameliora viaţa persoanelor afectate.
Tifosul - 4 milioane de morţi
Tifosul exantematic este boală infecţioasă şi contagioasă cauzată de insecte precum păduchele. Tifosul european de păduche, cauzat de Rickettsia prowazecki, este transmis la om prin înţepătura sau prin dejecţiile păduchelui (animalul vector) plecând de la omul purtător de rickettsii. Incubaţia tifosului poate dura trei săptămâni.
Boala se declanşează prin frisoane, dureri musculare, cefalee violentă şi febră mare. O erupţie cutanată de pete roşii se întinde pe toată suprafaţa corpului. Complicaţiile ce pot apărea sunt de natură cardiacă, arterială şi nervoasă. De obicei, afectează populaţiile rurale sau izolate din cauza principalilor vectori. Deşi tifosul a ucis peste patru milioane de oameni de-a lungul istoriei, nu presupune un risc pentru lumea modernă.
Holera - 3 milioane de morţi
Holera este o boala infecţioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de o bacterie: vibrionul holeric (Vibrio cholerae), care a provocat peste trei milioane de morţi de-a lungul timpului. Anual, în lume, se înregistrează între 21.000 şi 143.000 de decese din cauza holerei.
Holera este o boală bacteriană răspândită, de obicei, prin apa contaminată. Aceasta provoacă diaree severă şi deshidratare. Netratată, holera poate fi fatală în câteva ore, chiar şi la persoanele cu un sistem imunitar puternic. Canalizarea modernă şi tratarea apei au eliminat practic holera în ţările industrializate, însă boala este încă prezentă în Africa, Asia de Sud şi Haiti.
Riscul epidemiei de holeră este cel mai ridicat atunci când sărăcia, războiul sau dezastrele naturale îi forţează pe oameni să locuiască în condiţii aglomerate, fără o igienă adecvată. Din fericire, holera este uşor de tratat. Moartea rezultă din deshidratarea severă, care poate fi prevenită printr-o soluţie de rehidratare simplă şi ieftină.
Gripa din Hong Kong - un milion de morţi
Se crede că gripa din Hong Kong a avut ca origine China şi a fost provocată de o variaţie a gripei A H3N2, care s-a răspândit în puţin timp peste tot în lume. A fost cea de-a treia pandemie de gripă din secolul XX şi s-a declanşat în 1968, când a provocat moartea a aproape un milion de oameni. Cel mai mare număr de decese s-au înregistrat în rândul celor cu vârsta de peste 65 de ani, iar virusul H3N2 continuă să circule la nivel mondial ca virus influenza A staţionar.
Gripa rusească - un milion de morţi
Gripa rusească (1889-1890) a fost o pandemie care a durat 14 luni (între octombrie 1889 şi decembrie 1890), dar au mai existat cazuri şi după aceşti ani. În perioada respectivă, această gripă cu o mortalitate relativ scăzută (1%) a provocat decesul a un milion de oameni în întreaga lume şi se crede că a fost provocat de virusul Influenzavirus A subtipul H2N2, deşi nu se ştie cu exactitate, ţinând cont de limitele studiilor de virusologie din acea vreme.
Pandemia s-a extins rapid la Sankt Petersburg în decembrie 1889, a continuat în Europa şi a reuşit să infecteze restul lumii în doar patru luni. Istoricii susţin că pandemia a fost facilitată de apariţia sistemelor de cale ferată.
Gripa A (H1N1) - 150.000 - 575.000 de morţi
Această pandemie a fost provocată de o variaţie a Influenzavirus A (subtip H1N1), iar ultima criză a avut loc în urmă cu 11 ani, în 2009, deşi au existat şi alte pandemii de gripă A în perioadele trecute. Noul virus gripal A(H1N1), descoperit recent, este un nou subtip de virus gripal care se transmite la om şi care conţine gene de la viruşii gripei porcine, aviare şi umane, într-o combinaţie care nu a fost observată până în acel an nicăieri în lume.
Simptomele noii gripe A(H1N1) la om sunt, în general, asemănătoare cu simptomele gripei sezoniere umane: febră, simptome respiratorii, cum ar fi tuse şi secreţii nazale, dureri în gât. Pot apărea eventuale alte simptome, cum ar fi: dureri generalizate (în special dureri musculare), cefalee, frisoane, oboseală, vomă sau diaree (care nu sunt caracteristice gripei, dar au fost raportate în unele din recentele cazuri de gripă cu noul virus).
În anumite cazuri, este posibilă apariţia unor complicaţii grave, chiar şi la persoane sănătoase infectate cu noul virus. În iunie 2009, OMS a clasificat boala ca nivel de alertă 6 (pandemie în curs), însemnând apariţia de focare comunitare (ocazionate local fără prezenţa unei persoane infectate venită dintr-o regiune a focarului iniţial). Un an mai târziu, la 10 august 2010, OMS a anunţat sfârşitul pandemiei. În 14 luni, virusul a făcut înconjurul lumii infectând între 11% şi 21% din populaţie, deşi rata de mortalitate a fost inferioară altor maladii, având în vedere că s-a soldat cu între 150.000 şi 575.000 de victime.
Covid-19, o nouă lovitură pentru lumea modernă
În decembrie 2019, un nou coronavirus, care provoca boala Covid-19, a fost identificat pentru prima dată în China. În orașul Wuhan s-a declanșat atunci o epidemie de Covid-19, care s-a răspândit rapid către alte regiuni din China și din lume. Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat oficial pandemie de coronavirus. În tot acest timp, oameni de pe întreg globul s-au confruntat cu o criză sanitară.
Specialiștii descopereau că principalele simptome ale Covid-19 erau febra, tusea, oboseala, pierderea gustului și a mirosului, dureri în gât, de cap, musculare și diaree. Unele persoane scăpau cu simptome mai ușoare, în timp ce multe altele ajungeau internate în spitale, la secțiile de Terapie Intensivă.
Aproape 20 milioane de oameni de pe întreg globul au murit din cauza infecției cu acest virus, potrivit OMS, și sute de milioane au fost infectate, în toată lumea.
Noul coronavirus a paralizat economiile naţionale, a devastat comunităţi întregi şi a blocat în condiţii stricte de izolare la domiciliu miliarde de oameni, inclusiv în România.
Autoritățile din toată lumea, împreună cu experți și medici, s-au mobilizat pentru a ține sub control pandemia, iar, în cele din urmă, anul 2021 a devenit primul an în care vaccinurile împotriva coronavirusului au devenit realitate. Cu un ser care oferea imunitate împotriva virusului și cu măsuri restrictive, anul 2022 a fost anul în care am învățat să conviețuim cu virusul SARS-CoV-2, cum mai este denumit, și să ne adaptăm la el. În cele din urmă, pe 5 mai 2023, OMS a anunțat că pandemia de Covid-19 s-a încheiat.
„Comitetul de Urgenţă s-a întrunit pentru cea de-a 15-a oară şi mi-a recomandat să declar sfârşitul urgenţei de sănătate publică de interes internaţional. Am acceptat această recomandare. Şi astfel, cu multă speranţă, declar sfârşitul COVID-19 ca urgenţă de sănătate globală”, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, scrie Agerpres.
Ridicarea acestui statut de urgenţă de sănătate globală reprezintă un semn al progresului reuşit de lume în aceste domenii, însă COVID-19 rămâne printre noi, chiar dacă nu mai reprezintă o urgenţă, conform OMS.
Pericolul izbucnirii unei noi pandemii
Însă, pericolul izbucnirii unei noi pandemii este prezent, pe măsură ce lumea se dezvoltă și oamenii acaparează habitatele naturale.
La începutul anului 2023, Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (IFRC) a avertizat că lumea este „periculos de nepregătită” pentru viitoarele pandemii, cerând ţărilor să-şi actualizeze planurile de pregătire până la sfârşitul anului.
În raportul său World Disasters Report pe 2022, IFRC a afirmat că „toate ţările rămân periculos de nepregătite pentru viitoarele focare”, în pofida faptului că pandemia de COVID-19 a ucis mai mulţi oameni decât orice cutremur, secetă sau uragan din istorie, potrivit Agerpres.
„Următoarea pandemie ar putea fi pe cale să se întâmple. Dacă experienţa cu COVID-19 nu ne va grăbi paşii către o mai bună pregătire, ce o va face? Nu există nicio scuză pentru o lipsă continuă a pregătirii după ce am trecut prin trei ani groaznici”, a declarat Jagan Chapagain, secretar general al IFRC, cea mai mare organizaţie umanitară din lume.
Oamenii de ştiinţă cred că noul coronavirus provine de la lilieci şi că oamenii s-ar fi putut infecta de la animalele sălbatice comercializate într-o piaţă din Wuhan, China. În 2020, mai mulți experţi internaţionali au explicat că pandemiile vor deveni tot mai frecvente, se vor răspândi mai rapid, vor produce mai multe pagube economice şi vor ucide mai multe persoane decât Covid-19, dacă nu se va acţiona pentru a stopa degradarea naturii, un fenomen care duce la propagarea unor noi boli în rândul oamenilor.
Cercetătorii au mai precizat că exploatarea animalelor sălbatice de către oameni prin vânătoare, comerţ, distrugerea habitatului şi urbanizare facilitează contactul dintre cele două părţi şi creşte riscul de propagare a virusurilor. De altfel, istoricul pandemiilor și al epidemiilor, de-a lungul timpului ne-a arătat că multe virusuri sunt transmise de la animale la om.
Un virus a „găsit” o nouă modalitate de a infecta oameni
Însă, potrivit unei analize a Reuters, un virus foarte periculos care se transmite de la lilieci, numit Nipah, ar fi „găsit” o nouă modalitate de a infecta oameni.
Virusul Nipah nu este un virus nou, el se află în „circulație” de ani de zile. În 1999, virusul a ajuns în Malaezia centrală apărând prima oară la lilieci. Liliecii, gazdele virusului, au consumat fructe din pomi care se aflau în apropierea unor ferme de porci.
Porcii care au mâncat resturile de fructe rămase de la liliecii respectivi s-au infectat, iar virusul a trecut, apoi, de la animalele de la fermă la om.
Cercetătorii cred că virusul Nipah a ajuns prima oară la om prin expunerea la secreții ale porcilor sau prin contact neprotejat cu țesutul unui animal bolnav. Nipah a ucis în jur de 40% dintre persoanele infectate în primă instanță. Simptomele suferite de ei au fost febră mare, inflamarea creierului și comă.
Organizația Mondială a Sănătății susține că epidemiile ulterioare de Nipah din Bangladesh și India au apărut după consumul de fructe sau produse din fructe contaminate cu urină sau salivă de la lilieci infectați.
Însă cel mai îngrijorător lucru despre acest virus este faptul că este letal, iar în prezent nu există medicamente sau vaccinuri specifice pentru infecție, deși OMS a identificat-o ca fiind o boală prioritară, potrivit unor specialişti în sănătate publică şi boli infecţioase la nivel mondial. Sunt mai multe motive pentru care Nipah este considerat sinistru. Are o incubație foarte lungă, chiar și de 45 de zile, ceea ce reprezintă o șansă mare pentru o gazdă infectată, care să nu știe că este bolnavă, să împrăștie boala.
Cazul lui Muhammad Sabith a tras un semnal de alarmă
Este și cazul lui Muhammad Sabith, un ajutor de electrician, de 26 de ani, din India, care, pe 3 mai 2018, s-a trezit având febră. El a fost internat în spital, într-un salon în care se aflau și alți pacienți, pentru a fi ținut sub observație. Câteva ore mai târziu simptomele sale s-au agravat. De la febră a ajuns la delir, vărsături, tremurat și tuse convulsivă. Medicii au decis să-l testeze pentru alte virusuri, cum ar fi malaria sau febra Dengue, însă toate rezultatele au fost negative. Medicii l-au tratat cu antibiotice și medicamente antivirale, dar fără succes. Plămânii i s-au umplut de lichid, nivelul de oxigen a scăzut, iar două zile mai târziu a murit.
Personalul medical a înregistrat cauza morții sale ca fiind encefalită virală, dar nu știau cu adevărat ce l-a ucis. Au trecut aproape două săptămâni până când medicii și-au dat seama că Sabith contractase un virus de la lilieci. În zilele următoare, persoane care au stat în apropierea lui, rude și personalul medical, au fost infectate, doar două dintre ele supraviețuind.
Medicii au avut nevoie de două săptămâni pentru a descoperi că virusul Nipah l-a ucis pe Muhammad Sabith.
Povestea lui Sabith a adus din nou în atenția lumii problema dezvoltării rapide în zone sensibile din punct de vedere ecologic. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume trăiesc în apropierea liliecilor și a altor animale care găzduiesc virusuri mortale, acești agenți patogeni găsesc căi mai ușoare de a infecta oamenii, adesea cu consecințe letale.
După ce Sabith a murit, iar rudele sale s-au îmbolnăvit, un medic care citise recent despre Nipah a sugerat, pe baza unei bănuieli, să facă un test de depistare a acestei boli. Testele au ieșit pozitive, la fel ca și probele de la o colonie de lilieci care se adăpostea în apropierea casei lui Sabith, potrivit oamenilor de știință care au studiat epidemia.
Odată ce autoritățile de aici au aflat de diagnostic, i-au izolat rapid pe toți cei care au fost contacți direcți cu Sabith. Deși aceste măsuri de precauție au oprit acest focar, cazul a subliniat, de asemenea, calea rapidă și agresivă pe care o poate lua agentul patogen.
O analiză Reuters a condițiilor care fac posibile astfel de epidemii arată că, în momentul în care Sabith s-a îmbolnăvit, acest colț al Indiei devenise unul dintre cele mai probabile locuri de pe Pământ pentru o răspândire a virusului de la lilieci la oameni.
Defrișările și dezvoltarea aduc oamenii tot mai aproape de locurile de reproducere a liliecilor și de virusurile pe care aceștia îi poartă. În Kerala, un stat tropical care înconjoară orașul natal al lui Sabith, pierderea masivă de arbori și urbanizarea rapidă din ultimele decenii au creat condițiile ideale pentru apariția unui virus precum Nipah.
Pragya Yadav, un expert care cercetează virusul la Institutul Național de Virusologie din India, a declarat că extinderea așezărilor umane în Kerala și în întreaga lume a dus la pierderea habitatului, la scăderea biodiversității și la migrarea animalelor mai aproape de oameni, „ceea ce în cele din urmă ajută virusul să treacă de la lilieci la oameni”.
Această analiză arată o tendință globală de care liderii din întreaga lume trebuie să se ocupe, pentru „viitorul omenirii”. Cercetătorul a mai explicat că „nimeni nu este în siguranță” și că „nu va dura mult timp până ca un focar de boală să ajungă oriunde în lume din cauza călătoriilor și a comerțului internațional”.
Cercetările au mai subliniat că Kerala, pe malul estic al Mării Arabiei, este o zonă cu un mare risc. Aici trăiesc peste 40 de specii de lilieci și 35 de milioane de oameni. Pădurile sale și dealurile împădurite, habitatele principale ale liliecilor, au fost defrișate progresiv pentru a face loc locuințelor, agriculturii, afacerilor și industriei, iar proiectele majore de căi ferate și autostrăzi sunt încă pe ordinea de zi.
Deși oamenii de știință sunt siguri că virusul care l-a infectat pe Sabith provine de la lilieci, nu este clar cum anume a intrat în contact cu agentul patogen.
În săptămânile care au urmat, după ce medicii au aflat că Sabith a murit din cauza Nipah, cercetătorii au explorat zona. Aceștia au găsit urme de mușcături de liliac pe guava, mango și fructe de pădure colectate din jurul casei familiei și din locurile în care lucra când s-a îmbolnăvit.
Unul dintre apropiații lui Sabith a povesit că cei doi culegeau adesea fructe de sub copacii din zonă și le mâncau: „Nu mâncam mango dacă aveau urme de mușcături, dar guavele le mâncam după ce îndepărtam acea parte”.
De asemenea, localnicii au mai spus că mâncatul fructelor de pe jos a fost o practică obișnuită în sat și că Sabith a făcut acest lucru în săptămânile de dinaintea îmbolnăvirii sale.
Oamenii de știință au testat fructele din jurul casei și de la locul de muncă al lui Sabith, dar nu au găsit nicio urmă de Nipah. Este posibil ca ploaia să fi spălat reziduurile virusului, au considerat ei, sau Sabith să fi fost infectat în altă parte.
Experții au continuat cercetările în zonă și au descoperit astfel o colonie de „vulpi zburătoare”, cea mai mare specie de lilieci din lume, care se găsește în toate zonele tropicale din Asia.
Testele efectuate de laboratorul lui Yadav de la Institutul Național de Virusologie au descoperit că virusul Nipah era prezent în probele extrase de la 13 din cei 52 de astfel de lilieci, capturați de oamenii de știință în apropierea casei lui Sabith, „indicând că liliecii au fost sursa epidemiei”.
„Dacă stai sub un copac și un număr mare de lilieci se află acolo, iar aceștia aruncă urină și materii fecale, ar putea fi vorba de o expunere directă”, a declarat Yadav pentru Reuters.
În comparație cu alte cazuri cunoscute anterior în alte părți din Asia, epidemia a fost deosebit de mortală, ucigând 90% dintre cei infectați. Un focar din 1998 din Malaezia a ucis aproape 40% dintre victimele sale. Focarele din Bangladesh, începând cu 2001, au avut o rată de mortalitate de aproximativ 70%.
Oamenii de știință care au studiat virusul au declarat pentru Reuters că nu știu de ce focarele mai recente au fost mai letale. Tulpina din Kerala este diferită de cele care au apărut în Bangladesh și Malaezia, a spus Yadav, dar nu este clar încă cum afectează acest lucru infecțiozitatea, mortalitatea sau evoluția clinică a virusului.
Oamenii de știință care studiază virusul Nipah se tem că virusul va suferi mutații și că va apărea o tulpină mai ușor de transmis de la lilieci.
Pe măsură ce dezvoltarea în zonele de risc continuă în ritm accelerat, Nipah a găsit noi locuri în care să se răspândească. În jurul fiecărui focar de infecție, dezvoltarea frenetică a economiei locale a deschis calea către o răspândire, iar virusul a profitat de ea, de fiecare dată.
Nipah ar fi trăit printre „vulpile zburătoare” timp de milenii întregi
Oamenii de știință suspectează că Nipah a trăit printre „vulpile zburătoare” timp de milenii întregi.
Fie că Sabith a mâncat fructe contaminate, fie că a intrat cumva în contact direct cu un liliac, virusul a intrat în celulele sale. De acolo, acesta s-ar fi replicat și s-ar fi deplasat prin organele corpului său, infectându-i în cele din urmă creierul și tractul respirator, potrivit descrierilor făcute de experții Nipah cu privire la modul în care progresează boala. Odată ce a început să tușească, virusul s-a răspândit cu ușurință de la Sabith la alții prin intermediul picăturilor.
Însă, în epidemiile anterioare, mecanismul de transmitere a fost mai puțin direct.
În 1998, sectorul de creștere al porcilor din Malaezia a atins un nivel record, impulsionat de cererea tot mai mare de carne de porc. Pentru venituri suplimentare, mulți crescători de porci au înființat livezi de fructe.
În apropiere de Kuala Lumpur, numărul porcilor și al arborilor de mango era deosebit de mare. „Vulpile zburătoare” își făceau odinioară cuib în pădurile înalte, trăind din fructe sălbatice și din nectarul copacilor înfloriți, dar, mai târziu, pe măsură ce habitatul lor s-a redus, au început să se adapteze și au căutat, în schimb, fructe de fermă.
O colonie s-a stabilit lângă o fermă cu 30.000 de porci și livezi de mango. Mai târziu, fermierii de acolo le-au spus oamenilor de știință că „vulpile zburătoare” atacau noaptea pomii fructiferi, ale căror ramuri se aflau deasupra cotețelor porcilor. În cele din urmă, virusul a infectat porcii.
Nefiind conștienți de pericol, ferma a vândut porci altora, iar pe unii i-a trimis la abator. La scurt timp, unii dintre angajații fermei și șoferii care transportau animalele s-au îmbolnăvit.
Deoarece multe victime au murit din cauza unei inflamații a creierului, oficialii din domeniul sănătății publice au suspectat inițial encefalita japoneză, o boală transmisă de țânțari cu simptome similare. Ei au împrăștiat insecticide în zonă, dar virusul a continuat să se răspândească.
În martie 1999, oamenii de știință au analizat lichidul cefalorahidian al unei victime din orașul Kampung Sungai Nipah, iar un virusolog malaezian a identificat agentul patogen, denumit ulterior Nipah, după numele satului. La scurt timp după aceea, guvernul malaezian a ordonat sacrificarea unui milion de porci, punând capăt epidemiei care a infectat aproape 300 de persoane și a ucis peste 100.
Un an mai târziu, cercetătorii au descoperit aceeași tulpină a virusului Nipah la „vulpile zburătoare”. Cauza epidemiei a devenit clară: defrișarea urmată de creșterea porcilor și înființarea livezilor de fructe. Guvernul din Malaezia a impus restricții asupra livezilor din apropierea fermelor de porci. De atunci, țara nu a mai identificat niciun focar.
În 2001, Nipah a găsit o altă cale, la 4.000 km distanță, din nou favorizată de apropierea dintre lilieci și oameni. Începând din nord-estul Indiei, apoi în Bangladesh, pacienții au apărut în spitale cu febră. De data aceasta, mulți prezentau tuse, printre simptome.
Ziua în care liliecii au învățat să infecteze oamenii direct
Epidemia din India și alte două din Bangladesh au provocat moartea a 62 dintre cele 91 de persoane infectate înainte ca Centrul american pentru Controlul Bolilor să detecteze o nouă tulpină de Nipah, arată studiile și datele de sănătate publică. Oamenii de știință au găsit anticorpi ai virusului la animalele din apropiere - „vulpile zburătoare”.
Spre deosebire de Malaezia, unde majoritatea victimelor au avut contact direct cu porcii infectați, această tulpină a trecut de la o persoană la alta. Aceasta provoca tuse și se răspândea, de asemenea, prin intermediul picăturilor.
„Agenții patogeni care ar putea să ne îngrijoreze au două trucuri. Unul este capacitatea de a trece de la o specie la alta și de a infecta oamenii. Celălalt este de a fi eficient în a se răspândi între oameni”, a declarat Emily Gurley, epidemiolog la Universitatea Johns Hopkins, din Baltimore, care a studiat focarele din Bangladesh.
Mai târziu, în Bangladesh, cercetătorii au descoperit că liliecii au găsit alt mod de a răspândi virusul și de a infecta oamenii direct: seva curmalilor. Ei se hrăneau cu seva, dar în același timp o contaminau cu virusul, prin intermediul fecalelor și al salivei.
Mai mult, potrivit unui nou studiu, coloniile de lilieci s-au adaptat în zonele populate, însă perturbările mediului lor natural le-au slăbit capacitatea de a se apăra de virusuri, astfel că răspândirea lor a căpătat proporții.
În India, riscul de infectare este și mai mare. Populația din aceste părți ale Indiei a crescut dramatic din 2002 până în 2020, ajungând la aproape o jumătate de miliard de persoane, iar prezența liliecilor a crescut și ea simțitor. Unii localnici vor să omoare liliecii, însă alții sunt de părere că nu aceasta este soluția.
În timp ce acest virus încă poate fi controlat, specialiștii din toată lumea atrag atenția asupra unor pandemii viitoare și asupra modului în care dezvoltarea în multe zone ale lumii vine la pachet și cu dezavantaje.
La finalul anului trecut, OMS a anunţat că a reunit peste 300 de experţi care vor avea misiunea de a întocmi o nouă listă cu agenţii patogeni susceptibili să cauzeze epidemii şi pandemii, şi de a studia ameninţările ce ar putea să apară de la virusuri necunoscute, obiectivul fiind acela de a actualiza o listă a agenţilor patogeni utilizată ca un ghid în cercetare şi dezvoltare, precum şi în investiţii, mai ales pentru punerea la punct a unor vaccinuri, teste de depistare şi tratamente.
Această listă a fost publicată pentru prima dată în 2017.
Ea cuprinde în prezent COVID-19, virusul Ebola, febra Lassa, Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), Sindromul Acut Respirator Sever (SARS), virusurile Zika şi Nipah, precum şi maladia X.
Editor : Bianca Chirilă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
