Cel puțin 14 milioane de tone de bucăți de plastic mai mici de 5 milimetri sunt cel mai probabil pe fundul oceanului planetar, potrivit unei estimări bazate pe o nouă cercetare, arată The Guardian. Analiza sedimentelor oceanice de la o adâncime de 3 kilometri sugerează că ar putea fi cu mai mult de 30 de ori plastic pe fundul oceanului planetar decât este cel care plutește la suprafață.
Agenția științifică guvernamentală a Australiei, CSIRO, a adunat și analizat bucăți din fundul oceanului, luate din șase locații izolate, la aproape 300 de km distanță de coasta sudică a țării, în Marele Golf Australian.
Cercetătorii au analizat 51 de mostre și au găsit că după excluderea greutății apei, fiecare gram de sediment conținea în medie 1,26 de bucăți de microplastic.
Microplasticele au un diametru de 5 mm sau chiar mai puțin și sunt în mare parte rezultatul dezintegrării obiectelor din plastic în bucăți mai mici.
Oprirea valului de plastic care intră în sistemele de ape la nivel global și în cele din urmă în ocean a apărut ca o provocare internațională majoră.
Dr Denise Hardesty, un savant în cercetare la CSIRO și coautor al studiului publicat în jurnalul Frontiers in Marine Science, a declarat pentru The Guardian că găsirea microplasticelor într-o astfel de locație izolată, la o astfel de adâncime, “indică omniprezența plasticului, indiferent de locația în care te afli în lume”.
“Asta înseamnă că se răspândește prin coloana de apă. Aceasta ne pune pe gânduri privind lumea în care trăim și impactul obiceiurilor noastre de consum asupra a ceea ce se consideră un loc foarte impecabil. Trebuie să ne asigurăm că marele albastru nu este o mare groapă de gunoi. Aceasta este și mai multă dovadă că trebuie să oprim fenomenul de la sursă”, a spus ea.
Mostrele au fost extrase din solul de pe fundul oceanului în martie și aprilie 2017, la o distanță între 288 și 349 de km de coastă, la o adâncime între 1.655 - 3.061 de metri.
Hardesty a declarat că nu a fost posibil să știe cât de vechi erau bucățile de plastic, sau din ce fel de obiecte au făcut parte înainte.
Însă a precizat că forma bucăților, văzute la microscop, sugerează că au fost cândva obiecte de consum.
Pentru acest studiu, cercetătorii au extrapolat cantitatea de plastic găsită în mostrele lor de pământ și de la cercetări făcute de alte organizații, pentru a concluziona că până la 14,4 milioane de tone de microplastice se află acum pe fundul oceanului, la nivel global.
Deși asta poate părea o cifră mare, Hardesty a declarat că este mică în comparație cu cantitatea de plastic care probabil intră în ocean în fiecare an.
În septembrie, un studiu a estimat că, în 2016, între 19 milioane și 23 de milioane de tone de plastic au ajuns atât în râuri cât și în ocean.
Un studiu precedent în jurnalul Science a estimat că aproape 8,5 milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an.
Un alt studiu a estimat că există 250.000 de tone de plastic care plutește la suprafața oceanului.
În ultimul studiu, autorii notează că estimările lor privind greutatea microplasticelor de pe fundul oceanului sunt între 34 și 57 de ori mai mari decât ce ar putea fi la suprafață.
Hardesty a declarat că erau imperfecțiuni în estimări, însă se bazau pe cele mai bune informații disponibile.
“Este de ajutor să dăm oamenilor o idee privind anvergura și proporția despre care vorbim”, a mai spus aceasta.
Însă ea spune că plasticul de pe fundul oceanului era relativ mai puțin comparat cu tot plasticul care este eliberat, sugerând că sedimentele din adâncimile mărilor nu erau în prezent un loc major de depozitare a plasticului.
Cercetătoarea crede că marea majoritate a plasticului era de fapt acumulat pe liniile de coastă. “Mult mai mult se află pe uscat decât în apă”, potrivit savantului.
Dr Julia Reisser, un biolog marin de la Institutul Oceanelor din cadrul Universității Australiei de Vest, a analizat poluarea cu plastic timp de 15 ani.
“Comunitatea științifică marină a fost foarte obsedată de găsirea plasticului”, a spus Reisser, care nu este implicată în studiu.
Multiple metode științifice au fost necesare pentru a înțelege potențialul impact al plasticului asupra faunei marine. Plasticul de dimensiuni mai mari poate încurca fauna, în vreme ce microplasticele și chiar bucățile mai mici ar putea fi consumate de către o mulțime de specii, de la plankton la balene.
Ea a afirmat că noul studiu este o contribuție importantă la eforturile globale și speră ca datele din adâncurile mării, adunate în Australia, să fie combinate cu alte eforturi globale pentru studii viitoare, cu scopul de a avea o imagine mai corectă.
Reisser a mai fondat și o nouă organizație pentru a dezvolta și noi tipuri de plastic folosind alge ca material de bază.
“Cred că destinația finală (a plasticului marin) este adâncul mării, însă suntem departe de a fi în echilibru. Dacă am putea călători o mie de ani în viitor, plasticul acela s-ar fragmenta încet și ar dispărea de pe coaste”, a precizat ea.
Lideri din mai mult de 70 de țări au semnat un angajament voluntar în septembrie pentru a restaura pierderile din biodiversitate, care are ca scop stoparea plasticului care intră în ocean până în 2050.
Printre marile țări care nu au semnat angajamentul se află Statele Unite, Brazilia, China, Rusia, India și Australia.
Editor : Alexandru Costea
