Valea Cerbului de lângă Buşteni s-a umplut de rulote şi corturi. Sunt deja peste o sută de familii care au ales să stea în camping până la toamnă, când vine frigul. Oamenii s-au obişnuit cu viaţa de caravană. Se trezesc dimineaţa într-un peisaj de vis, respiră aer curat şi nu au decât grija urşilor, care mai umblă uneori printre corturi şi caută mâncare.
Gheorghe Roşiu are 75 ani şi a plecat de acasă, din Bucureşti, de două luni. De 10 ani, de când a ieșit la pensie, fiecare vară şi-o petrece pe Valea Cerbului. În rulotă are tot ce îi trebuie.
Gheorghe Roşiu: „Pe butelie, dau drumul aici şi se prăjeşte. Pun puţin usturoi. Dacă vreau să fac ciorbă am oale. Oala cu ciorbă o am aici. Se face, ca şi la aragaz. Am şi aragaz, dar nu îl folosesc pentru că fac miros.”
Bărbatul spune ca se simte mult mai bine când vine aici.
Gheorghe Roşiu: „Mă simt foarte bine faţă de la Bucureşti. Mă dureau oasele, aici nu. Nu mai am curaj să urc pe munte de 2 ani.”
La Valea Cerbului e o comunitate. Sunt deja o sută de familii.
Rodica Stanca: „Mâncare berechet avem, să avem gură să mâncăm. Brânzică, roşii am avut şi ciorbă de burtă, şi sarmale, ca acasă.”
Dumitru Stanca: „Până în '91, pe timpul lui Ceauşescu, mergeam la Balvanyos, în staţiune, lângă Tuşnad, la Lacul Sfânta Ana. Încet, încet prietenii sau rărit şi eu am rămas cu pasiunea mea, muntele.”
Fiecare familie are locul ei de campare. Oamenii și-au plantat flori, au antene parabolice, iar unii au chiar și panouri solare pentru curent.
Costel Grigore: „Avem toate condiţiile, lumină pe panou solar, cort de duş. Facem duş, ne spălăm rufele, dacă nu, când mergem acasă le spălăm şi le aducem curate. O viaţă normală ca şi acasă, numai că diferenţa e aerul.”
La munte, viaţa nu este doar liniştită, ci şi ieftină.
Savel Nae - viceprimar Buşteni: “Taxa este de 10 lei pe zi, sau de 300 de lei un abonament pe toată perioada în care stau acolo.”
Dumitru Stanca: „Asta este bicicleta cu care am făcut performanţă, am ieşit campion naţional de patru ori. Specialitatea mea era ciclocrosul, pe timpuri.”
Liniştea comunităţii este tulburată de un singur inamic: ursul.
Cornel Grigorescu: „Vin. După câte mi-au spus brigadierii sunt vreo 6-7 care sunt pe platformă, aici la Buşteni şi Sinaia. Ei vin la mâncare.”
Oamenii spun că nu ar da Valea Cerbului pe niciun loc, oricât de exotic, din lume.