Procesul necunoscut care transformă lacurile într-un pericol pentru climă

Lacurile și sistemele cu apă dulce contribuie cu peste 20% la emisiile totale de metan din atmosferă, conform unei descoperiri realizată de o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Geneva, Elveția, citată de Xinhua și preluată de Agerpres.

Până recent se credea că metanul nu se produce decât în medii private de oxigen, precum straturile sedimentare de pe fundul lacurilor. Acest fenomen este încă foarte puțin înțeles și a fost evidențiat de studiul desfășurat timp de doi ani în cadrul căruia a fost măsurată cantitatea de metan și modul în care acesta era produs în stratul de la suprafața apei (primii cinci metri), în zona lacului Hallwil din cantonul Aargau situat în nordul Elveției.

„Ceva se întâmplă la suprafața apelor și nimeni nu i-a dat atenție până acum”, a declarat agenției de presă elvețiană ATS Daniel McGinnis, coautor al studiului efectuat alături de colega sa Daphne Donis.

Metanul este un gaz care produce un efect de seră de 28 de ori mai puternic în comparație cu dioxidul de carbon, iar măsurarea cantității în care acesta este prezent este importantă pentru studiul unor fenomene precum schimbările climatice.

Flatulența și regurgitarea bovinelor reprezintă factori importanți ce contribuie la sporirea cantității de metan din atmosferă, iar lacul Hallwil, cu o suprafață de circa 10 kilometri pătrați, generează anual o cantitate din acest gaz comparabilă cu cea produsă de o turmă de 240 de astfel de animale, adică aproximativ 25 de tone, menționează sursa citată.

Până acum, oamenii de știință nu au putut explica modul în care metanul se produce la suprafața apei lacurilor. De aceea, cercetătorii elvețieni susțin că este foarte posibil ca lacurile să reprezinte surse enorme de metan, mult mai mari decât se estimase anterior.

Studiul realizat la Universitatea din Geneva a fost publicat în „Nature Communication” și demonstrează că lacurile joacă un rol deosebit de important în ciclul gazului metan.

Procesul de măsurare a cantității de metan s-a desfășurat în verile anilor 2015 și 2016. Concluzia a fost una neașteptată: acumularea mecanică a metanului în stratul de la suprafața lacului nu poate să justifice concentrațiile pe care oamenii de știință le-au observat. Concentrația ar trebui să fie mult mai mică, iar valorile observate nu pot fi explicate decât prin faptul că gazul este produs în stratul de la suprafața apei, susțin cercetătorii.

„Ar putea fi produsul secundar rezultat în urma unui alt proces, încă necunoscut”, a declarat McGinnis.