Video Disputa cărbunelui în Marea Britanie: De ce să importăm, dacă avem tot ce ne trebuie aici?
Pentru ecologiști, centralele pe cărbune sunt unul dintre principalii inamici ai mediului înconjurător. Aceasta este, de altfel, o problemă fierbinte pe agenda summitului mondial pentru climă din Scoţia. Unul dintre obiectivele urgente vizează un acord global privind eliminarea treptată a combustibililor fosili. Cu toate acestea, în mod surprinzător, o mină de cărbune este pe cale să se deschidă în Whitehaven - la doar 200 de kilometri de locul desfăşurării summit-ului. Asta, în ciuda angajamentului luat de guvernul britanic în privinţa energiei verzi. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Puțuri de mină. Ar putea fi ele reactivate? Sunt șanse mari să se întâmple asta, spune Dave Craddock. A fost miner zeci de ani şi şi-a iubit meseria. Era responsabil pentru ventilaţia din toate puţurile de mină din Whitehaven, un mic oraș din nordul Angliei.
„A fost cea mai bună slujbă pe care am avut-o vreodată. Minerii au grijă de ei înșiși în subteran, pentru că este o muncă periculoasă. Când nu am mai lucrat în mină, nu am regăsit acelaşi lucru şi la suprafață. Ultima oară, cărbunele a fost produs aici în 1986. A fost ultima mină de cărbune din Cumbria”, detaliază fostul miner Dave Craddock.
750 de milioane de tone de cărbune, pe fundul mării
Acum se discută de reînceperea exploatării, pentru producția de oțel. Aici, fundul mării este o adevărată comoară. Se estimează că sub apă sunt 750 de milioane de tone de cărbune.
„Dacă vrei oţel, ai nevoie de cărbune. Aici sunt milioane de tone, de ce să-l aduci din străinătate?” se întreabă Dave Craddock.
Multe oțelării britanice încă mai utilizează cărbunele. Au apărut noi tehnologii cu hidrogen pentru a alimenta producția de oţel sau pentru a recicla oţelul vechi. Tehnologii permanent îmbunătățite, dar care încă nu au înlocuit cărbunele.
Consiliul local şi-a dat deja acordul pentru o nouă mină pe locul acestei foste fabrici. „Acolo este locul noii mine, unde e acea lumină în vârf. Chiar acolo”, arată fostul miner Dave Craddock.
O hartă demonstrează că mineritul era odinioară omniprezent.
Speranța unor locuri de muncă într-o regiune care a sărăcit
În trecut, cărbunele era expediat cu ambarcaţiunile, dar acum abia au rămas câteva bărci private. Vechile industrii s-au stins, iar asta a făcut din regiune una dintre cele mai sărace din Marea Britanie. Mulţi localnici speră ca noua mină să creeze locuri de muncă.
„Cred că ar trebui să se întâmple asta şi toată lumea să aibă de lucru, pentru că nu mai există nimic. Era un oraș înfloritor, dar care se prăbuşeşte pentru că nu e de lucru”, spune o localnică.
„Pentru că tot va trebui să importăm cărbune, de ce să nu folosim ceea ce avem până când nu va mai fi nevoie de el?” - se întreabă un bărbat din regiune.
Dave Craddock și prietenul lui, John Greasley, fac parte dintr-un grup care încearcă să strângă cât mai mulţi susţinători ai noii mine. Ei înţeleg îndoielile pe care le au activiştii de mediu, dar spun că din moment ce este încă nevoie de cărbune, ar fi mai bine să-l extragă la nivel local.
„Am văzut cum se desfășoară mineritul în Statele Unite, unde dezgoleşti un vârf montan şi extragi cărbunele, după care îl laşi aşa şi treci la altă zonă”, spune Dave Craddock.
„Auzim tot timpul despre mâncarea adusă de la mare distanţă, despre vita argentiniană şi portocalele din Maroc. Dacă e aşa important să nu aducem mâncare de la distanţe mari, atunci e la fel de important şi să nu aducem cărbune, mai ales în cantităţile de care are nevoie industria siderurgică europeană”, arată prietenul lui, John Greasley.
Activiștii de mediu au alte soluții
Dar activiştii de mediu Carole Wood și soţul său, Robin, nu sunt de acord.
„Problema schimbărilor climatice este una urgentă. Suntem martori ai dezastrului climatic. Nu e ceva ce se va întâmpla în viitor, ci acum. Nu e loc de negociere, trebuie neapărat să păstrăm cărbunele în pământ”, spune Carole Wood.
Activiștii de mediu spun că odată cu fiecare mină nouă, pe piaţă ajunge tot mai mult cărbune care poluează. Ei au reuşit să determine guvernul să analizeze din nou proiectul.
„Ştim neajunsurile din această zonă şi din alte părți din Cumbria, care ar beneficia enorm de pe urma investiţiilor în locuri de muncă ecologice. Ar beneficia de locuinţe eficiente energetic, de case mai bine izolate energetic, de servicii de transport mai bune. Şi de energie verde. Este o zonă în care bate des vântul, perfectă pentru energia eoliană, un loc ideal pentru investiții”, arată Carole Wood.
Prin urmare, bătălia continuă. Între localnicii care speră să se întoarcă la vremurile când existau multe locuri de muncă şi cei care doresc să meargă mai departe, către un viitor mai ecologic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
