Furia este de departe cel mai puternic predictor emoțional al faptului că cineva intenționează să ia parte la un protest împotriva schimbărilor climatice. Legătura cu activismul climatic este de șapte ori mai puternică pentru furie decât pentru speranță, spun cercetătorii norvegieni, notează The Guardian.
Studiul, care a întrebat 2.000 de adulți norvegieni cum au simțit criza climatică, a descoperit că legătura cu activismul este de șapte ori mai puternică pentru furie decât pentru speranță. Efectele au fost mai mici pentru alte acțiuni, dar frica și vinovăția au fost cei mai buni predictori ai sprijinului acordat politicii, în timp ce tristețea, frica și speranța au fost cei mai buni predictori ai schimbării comportamentale.
În medie, oamenii au raportat că au sentimente moderate cu privire la încălzirea planetei
„Problema nu este că oamenii se simt prea speriați de schimbările climatice”, a spus Thea Gregersen, psiholog climatic la Centrul de Cercetare Norvegian și autor principal al studiului. „Problema, cel puțin în Norvegia, pare să fie că nu sunt suficient de speriați.”
Confruntați cu raportările tot mai mari de anxietate ecologică, psihologii din întreaga lume se grăbesc să înțeleagă modul în care sentimentele oamenilor referitoare la distrugerea naturii le afectează sănătatea mintală și comportamentul. Dar puținele studii care au interogat legătura dintre emoții și acțiuni au arătat rezultate mixte.
„Nu suntem deloc aproape de a avea o înțelegere cuprinzătoare”, a spus Caroline Hickman, psiholog climatic la Universitatea din Bath, care nu a fost implicată în studiu. „Dacă cineva prezintă acest material cu încredere ca fiind certitudini sau pretinde că este un expert, ignoră-l. Fugi!"
Cercetătorii din Norvegia, o țară bogată exportatoare de petrol, au descoperit că pentru fiecare doi pași pe care i-a făcut o persoană de-a lungul scalei furiei, ea a trecut cu un pas mai sus pe scara activismului. Legătura dintre emoție și acțiune a fost mai slabă pentru întrebările despre limitarea emisiilor în viața de zi cu zi și susținerea unei taxe pe benzină și motorină.
Mulți tineri cred că „omenirea este condamnată”
Metodele au fost solide și tipice pentru domeniu, dar dimensiunile efectului au fost mici, a spus Cameron Brick, un om de științe sociale de la Universitatea din Amsterdam, care nu a fost implicat în studiu. De asemenea, cercetătorii s-au uitat doar la ceea ce oamenii au spus că vor face, mai degrabă decât la ceea ce au făcut, a adăugat el. Studiile anterioare au arătat că „intențiile sunt surprinzător de slab aliniate cu comportamentul real”.
Oamenii de știință specializați în climă și-au făcut temeri că o grămadă de titluri încărcate de sortimente și retorică negativă, unele dintre ele bazate pe afirmații incorecte, îi vor împinge pe oameni în disperare și îi vor opri să acționeze. Un sondaj efectuat pe 10.000 de tineri în 2021 a constatat că cei mai mulți sunt de acord cu afirmația „omenirea este condamnată”, chiar dacă planeta va înceta să se încălzească în câțiva ani, chiar dacă oamenii ar înceta să înfunde atmosfera cu carbon.
Dar experții sugerează că reflectă o lipsă de încredere în societate, mai degrabă decât o neînțelegere a fizicii. „În loc de anxietate climatică, ar trebui să o numim anxietatea politicienilor sau anxietatea oamenilor, pentru că oamenii de la putere nu reușesc să facă ceea ce trebuie în timp ce ne mint, sau fac contrariul, ceea ce provoacă teroarea”, a spus Hickman, care a fost autorul principal al studiului din 2021 și anterior asistent social.
„Mi-am dat seama în urmă cu opt ani... că narațiunile pe care le-am auzit despre schimbările climatice erau aceleași cu narațiunile pe care le-am auzit despre abuzul asupra copiilor. Chiar oamenii care ar trebui să te protejeze sunt cei care te rănesc. Și nu numai că te rănesc, ci îți spun că te iubesc și că o fac pentru binele tău.”
Când cercetătorii din Norvegia i-au întrebat pe participanți ce i-a înfuriat, au descoperit că majoritatea oamenilor au menționat acțiuni umane, cum ar fi cauzarea crizei climatice sau nereușita de a o opri. Alți 26% au spus că furia lor este legată de calitățile umane, cum ar fi oamenii cărora pur și simplu nu le pasă.
Legătura dintre furie și activism e logică
Oamenii ar trebui să se simtă supărați pentru că au fost înșelați în mod deliberat de companiile de combustibili fosili și că guvernele au lăsat să se întâmple asta, a spus dr. Laura Thomas-Walters, specializat în științe sociale la Programul Yale privind comunicarea climatică și activist al Extinction Rebellion, care nu a fost implicat în studiile norvegienilor.
“Legătura dintre furie și activism era logică”, a adăugat ea. „În denumirea activismului există un comportament „activ”, iar furia poate stimula acțiunea.”
Dar mesajele care îi înfurie pe oameni îi pot împinge și pe alții să se închidă, mai ales dacă se simt neputincioși. Au existat studii solide din psihologia sănătății care au arătat că, comunicarea riscurilor ar putea fi inversă dacă oamenilor nu li se spune și cum se pot proteja, a declarat Lorraine Whitmarsh, șefa Centrului pentru Schimbări Climatice și Transformări Sociale din Marea Britanie, care nu a fost implicată în studiu. „Oamenii chiar trebuie să simtă că pot face diferența în privința schimbărilor climatice. Și este mult mai greu să faci o diferență în ceea ce privește schimbările climatice și se referă la riscuri pentru sănătate, pentru că este o mare problemă colectivă globală.”
Oamenii de știință lucrează pentru a înțelege rolul pe care îl joacă speranța
Un studiu de revizuire publicat marți a găsit „dovezi parțiale, dar neconcludente” că creșterea speranței îi face pe oameni să se implice mai mult în problemele legate de climă. S-a descoperit că oamenii a căror speranță era înrădăcinată în complezență erau mai puțin probabil să se implice, decât cei a căror speranță era legată de acțiune.
„Chiar și acolo, relația pare să fie mai mult invers”, a spus Lea Dohm, psiholog și co-fondator al grupului german de acțiune pentru climă Psychologists for Future, care nu a fost implicat în studiu. „Spare mai puțin probabil că speranța vine mai întâi și apoi aduce acțiune, ci mai degrabă că oamenii acționează și apoi apare speranța.”
“Ceea ce aveau nevoie oamenii din mass-media”, a spus ea, “era mai presus de toate o prezentare sinceră a faptelor. Când expunem fapte științifice, vor apărea unele sentimente. Și ceea ce trebuie să facem atunci este să le validăm și să spunem, hei, ceea ce simți este justificat, rezonabil și împărtășit de mulți alți oameni.”
Editor : M.I.
