„Crede și nu cerceta” este considerat un îndemn biblic, doar că este fals. Sfatul original este „căutați și veți afla”. Oamenii se împart în mai multe categorii dacă vorbim despre cei care cred și cei care cercetează, adică verifică, înainte de a crede. În prezent, abundența de informații la care oricine are acces face valoros reflexul de a pune un semn de întrebare după ceva văzut sau citit pe internet, care nu este dintr-o sursă credibilă.
Chiar și atunci este bine să păstrăm un sâmbure de îndoială. Este o legendă a internetului că cineva deține adevărul absolut.
Discernământul, esențial când apăsăm butonul share
De ce răspândim informații despre care nu știm mare lucru? Științele care studiază creierul ne dau o varietate de motive pentru fiecare tip de oameni. Dacă justificarea diferă, efectul este același. Tendința de a rostogoli public enunțuri pe care nu le stăpânim ne afectează deja pe toți. Iar cei care își fac un scop în sine din această activitate reușesc să provoace probleme serioase, pentru că populația nu mai știe să facă diferența dintre adevăr și fals.
Oamenii tratează lumea diferit
Dragoș Cîrneci, psiholog specialist in Neuroștiințe: „Cei mai mulți au un mod superficial de a trata lumea din jur. Sunt unii care nu sunt atenți efectiv la acele știri, adică se iau după ce pare la prima vedere și dau mai departe, pentru că au văzut că este share-uită de mulți și dau și ei share mai departe. Alții nu neapărat sunt de acord, nu au aceleași convingeri cu ce scrie în aia, dar au impresia că alți cunoscuți au o convingere similară și îi servesc ăluia ce crede că îl interesează. Mai sunt oameni care sunt foarte conformiști. Nu din cauza conformismului fac asta, ci numim conformism treaba asta, sunt niște zone din creier care îi fac să fie așa, dar sunt oamenii care merg cu grupul, cu opinia generală a grupului și au impresia că, fiind și ei în acel subiect, împreună cu foarte mulți oameni, sunt bine integrați în grupul respectiv”.
Politicianul, interfața unei structuri
În politică a fost întotdeauna supraestimată puterea conducătorului și aproape uitată rețeaua de putere în care este încadrat liderul politic. Nimeni nu conduce singur și atunci când alegem prin vot un politician care să ne reprezinte, este necesar să știm mai multe și despre cei care sunt în jurul lui. Atunci când se schimbă liderii politici, cei noi aduc după ei propriul trib și puterea se împarte la membrii acelui grup.
Reflexul de a crede este în natura umană
Alin Mituță, europarlamentar Reper: „Ne este mai ușor să credem, pentru că este mai la îndemână. Nu trebuie să facem un efort, ne vine de undeva adevărul și este mai confortabil pentru toată lumea să creadă, decât să facă efortul de a cerceta. Cercetarea presupune, evident, un efort, presupune să citești, presupune să asculți păreri diferite, presupune multe lucruri care necesită efort și arunci da, e mai ușor să crezi, mai ales atunci când ce propun politicienii sună bine. Și mai ales cum propun politicienii, pentru că aici, aici, discursul e foarte important și anume cum anume vorbesc”.