GADGET. Calcul: când va veni sfârșitul muzicii
Va veni oare acea zi în care am epuizat toate sunetele şi progresiile de note încât nu vom mai putea produce muzică nouă? O deducţie logică simplă ne spune că dacă tehnologia modernă pe care o regăsim în tool-uri precum Shazam sau Soundhound nu poate distinge diferenţa dintre două melodii probabil că nici noi nu am putea să facem diferenţa.
Hai să începem aşadar de aici de la downloaduri digitale, mp3-uri, CD-uri. Muzica digitală este compusă din biţi, foarte mulţi biţi. Dar fiecare bit individual există într-una din două forme ca 1 sau că 0. Ce înseamnă asta este că pentru orice secvenţă muzicală de cinci minute numărul de posibilităţi matematic vorbind este enorm. Însă în acelaşi timp finit.
Un CD care samplează muzică la 44,1 KiloHerti va avea nevoie de aproximativ 200 de milioane de biţi pentru a stoca o melodie de cinci minute. Şi deoarece un bit poate există sub două forme un 0 sau un 1, numărul de posibilităţi de aranjare a celor 211 milioane de biţi în mod diferit este de 2 la puterea 211 milioane.
Din câte cifre e format numărul de posibilităţi de a crea fişiere audio digitale de cinci minute
Pare mare dar cât de mare este acest număr cu adevărat. O picătură de apă conţine șase sextilioane de atomi, un număr care este compus din 22 de cifre. Să mai creştem puţin scara. Numărul total de atomi care compun pământul este un număr de 50 de cifre. Şi o estimare a numărului total de atomi de hidrogen din univers este un număr de 80 de cifre. Însă 2 la puterea 211 milioane, numărul total de posibilităţi de a crea fişiere audio digitale de cinci minute este un număr compus din 63 de milioane de cifre. Este un număr atât de mare încât nici nu putem pretinde să înţelegem.
În această mulţime grandioasă sunt incluse toate melodiile de la Backstreet Boys, cel mai frumos concert al lui Prokofiev şi chiar şi o conversaţie pe care ai purtat-o cu colegul de banca din clasa întâi. De fapt toate conversaţiile de cinci minute pe care le-aţi purtat vreodată. Conţine chiar şi toate conversaţiile posibile pe care nu le-ați avut încă. Dar oricât de imens este acest număr, el este totuşi finit.
Pentru a răspunde însă la întrebarea pe care ne-am pus-o la început trebuie să restrângem considerabil această mulţime pentru că vorbim despre melodii nu orice tip de fişier audio. În comunitatea online Everything2, una dintre utilizatorele pasionate de ştiinţele exacte a făcut o serie de asumpții care ne vor ajută să restrângem puţin lista.
Primul calcul realizat îşi propune să afle câte melodii diferite pot fi realizate într-o anume octavă, conţinând bineînţeles toate intervalele în care putem diviza octavele în general. Bineînţeles frecvenţa sunetului poate fi divizată mult mai mult decât ne permite ştiinţa muzicii, însă doar faptul că avem mai multe note la dispoziţie nu înseamnă neapărat că urechea noastră le va şi distinge ca fiind diferite. Acesta este numărul care a rezultat. Ca un termen de comparaţie, acesta este numărul de secunde care definesc vârsta Universului.
Muzica de azi conţine doar trei tipuri diferite de lungimi de notă
Un alt utilizator din comunitatea Everything2 a venit cu o abordare de calcul şi mai specifică. A rămas de asemenea în cadrul unei singure octave însă în loc să ia în calcul o întreagă măsură, el a luat în considerare doar combinaţiile unice de opt note. O altă asumpție utilizată a fost că muzica, aşa cum o cunoaştem astăzi, conţine doar trei tipuri diferite de lungimi de notă. Şi chiar dacă peste 100 sau 200 de ani gusturile noastre muzicale şi percepţia noastră despre muzică vor fi complet diferite, acum, asumpția este validă.
Aşadar numărul total de combinaţii posibile între opt note, 12 intervale şi trei tipuri de lungimi diferite este de aproximativ 78 de miliarde. Deja am ajuns la un număr foarte mic. Dacă este să validăm acest calcul asta înseamnă că o sută de muzicieni care scriu o nouă melodie în fiecare secundă vor epuiza toate melodiile posibile în doar 248 de ani. Însă chiar şi aşa tot este un număr foarte mare, considerabil mai mare decât toată muzica de care ştim până acum. Aşadar este probabil destul de pertinent să presupunem că nu vom ajunge niciodată în situația în care să nu mai putem compune muzică nouă.
Tendința este să gravităm în jurul unor tipare specifice
Totuşi mai rămâne o problemă. Dacă situaţia este aşa cum am prezentat-o de ce există totuşi atât de multe similarităţi între melodii aflate chiar şi la distanţă de câteva sute de ani între ele? Adică de ce, dacă avem la dispoziţie mai multe posibilităţi decât am putea epuiza vreodată, există atât de multe melodii care pot fi cântate cu aceaşi progresie de patru acorduri? Şi oricum un număr foarte mare de melodii pur şi simplu sună la fel între ele. Dacă vreţi să exploraţi mai departe similarităţile dintre melodii echipa „2.0” poate recomanda să intraţi pe soundsjustlike.com.
Ce înţelegem însă de aici este că, deşi numărul total de posibilităţi melodice este gigantic, noi, oamenii, tindem să gravităm în jurul unor tipare specifice. Şi atunci răspunsul la întrebarea noastră iniţială este puţin mai filosofic. Deşi cu siguranţă nu vom epuiza niciodată muzica, nouă nu pare să ne pese deoarece ne simţim confortabil cu ceea ce cunoaştem deja şi ne plac melodiile care ne amintesc puţin de casă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
