În 2008, Sheryl Sandberg s-a transferat din conducerea Google în conducerea Facebook. Reuters a aflat acum că, la scurtă vreme după mutare, Sandberg a primit un mail de la un fost coleg de-al său, Jonathan Rosenberg. Acesta încerca să convingă Facebook să renunţe la recrutarea oamenilor buni care lucrau la Google.
„Rezolvă această problemă. Propune reducerea substanţială a numărului de oameni pe care îi angajaţi de la noi...”, îi scria Jonathan Rosenberg noii directoare de operațiuni de la Facebook.
Însă, Sheryl Sandberg nu s-a lăsat intimidată de tonul imperativ al mesajului, iar rețeaua de socializare a continuat să aducă oameni competenți de la Google. Facebook a refuzat astfel să intre într-o înțelegere între marile companii de tehnologie care voiau să mențină la un nivel scăzut salariile angajaților buni.
La mijlocul anilor 2000, toate aceste companii își vânau reciproc talentele oferindu-le salarii din ce în ce mai mari. Cine voia să își păstreze angajații competenți trebuia să acorde salarii chiar și mai mari decât oferta venită din partea rivalilor.
Ca să evite o spirală a majorărilor spectaculoase de salarii, Apple, Google, Intel, Adobe și alte companii au făcut „un pact de neagresiune”. S-au înțeles să nu își mai fure angajații între ele. Și, fără teama că angajații ar putea primi o ofertă mai bună, companiile care făceau parte din această înțelegere nu s-au mai grăbit să majoreze salariile.
Însă, în 2010, autoritățile americane au descoperit pactul și au chemat companiile în instanță pentru încălcarea dreptului angajaților de a alege un loc de muncă mai bun.
Facebook a scăpat însă de proces, pentru că, având nevoie de oameni calificați, a continuat să oferteze în tot acești ani angajații Google. Restul companiilor încă așteaptă un verdict final în acest caz.