Aşa-numitul internet al lucrurilor este de fapt internetul serviciilor. Iar obiectele inteligente de pretutindeni, conectate la internet sau între ele, nu fac decât să ajute la buna funcţionare a acestor servicii. Sunt deja companii despre care se poate spune ca fac parte din internetul lucrurilor, precum Uber sau Solar City, compania de energie înfiinţată de şeful Tesla, Elon Musk şi rudele sale. Cu timpul probabil că utilizatorii nici nu vor mai trebui să cumpere electronicele inteligente din jurul lor. Ci le vor primi în baza unor servicii mai ample, aşa cum se întâmplă deja cu decodoarele oferite de companiile de telecomunicaţii.
Conform ideii de internet al lucrurilor, toate obiectele din jur vor fi conectate la internet şi vor putea să comunice între ele pentru a uşura viaţa utilizatorilor. O analiză Wall Street Journal arată însă că internetul lucrurilor deja există este integrat în diverse servicii şi aplicaţii.
De exemplu, serviciile de ride-sharing, precum Uber şi Lyft, sunt dependente de dispozitive conectate la internet. O aplicaţie mobilă face legătura între serverele companiilor, şoferii lor afiliaţi şi clienţii care cer să fie transportaţi.
O altă companie, Icontrol Networks, transformă o locuinţă convenţională într-una inteligentă. Este un serviciu care îi scapă pe utilizatori de efortul configurării fiecărui obiect interconectat din casă. Iar compania germană Brita, specializată pe filtre de apă a lansat o carafă conectată la internet. Recipientul anunţă compania când un filtrele nu mai sunt bune şi, pe baza unui abonament, clienţii primesc unele noi.
Pe un principiu asemănător a funcţionat la început şi Solar City, compania energetică înfiinţată de fraţii Fraţii Lyndon şi Peter Rive pe baza unei idei a vărului lor Elon Musk. Deşi era specializată pe proiectareas unor sisteme energetice complexe bazate pe energie solară, compania a decis totuşi să nu vândă panouri solare, aşa cum ar fi putut, ci doar electricitate pe baza unor abondamente.
Atunci când internetul lucrurilor este de fapt un internet al serviciilor, utilizatorul poate avea mai multe de câştigat. Cum este vorba de un abonament, companiile sunt nevoite să se asigure că toate dispozitivele din jurul clienţilor sunt funcţionale. Iar concurenţa le obligă să instaleze în locuinţe sau în automobile dispozitive din ce în ce mai performante.
Este practic transpunerea unui model care există de multă vreme în sectorul telecomunicaţiilor. Clienţii nu sunt nevoiţi să îşi cumpere modemuri şi decodoare pentru internet şi televiziune, ci le primesc la pachet cu serviciile. Iar subvenţiile acordate de operatorii mobili permit mult mai desc schimbarea telefonului cu un model mai nou.
Şi chiar şi dispozitivele inteligente vândute separat sunt legate de fapt la un serviciu. De exemplu, toate gadget-urile vândute de Amazon sunt conectate într-un fel sau altul la magazinul online al companiei. Şi, prin intermediul dispozitivului Home, Google încearcă să aplice acelaşi model de afaceri.