În urmă cu aproximativ 5.200 de ani, viața unui bărbat s-a încheiat violent într-o turbărie din nord-vestul Danemarcei. Acum, cercetătorii au folosit analize genetice avansate pentru a spune povestea neașteptată a „Omului din Vittrup”, cel mai vechi imigrant cunoscut din istoria Danemarcei, relatează CNN.
Corpurile din mlaștinile de turbă, „mumiile accidentale” conservate în mod unic descoperite în Europa de Nord, i-au intrigat de mult timp pe cercetători, dar în cazul „Omului din Vittrup”, este prima dată când experții au cartografiat istoria vieții unei astfel de mumii într-o asemenea măsură.
Rămășițele bărbatului au fost descoperite într-o turbărie din Vittrup, Danemarca, în 1915. Glezna dreaptă, tibia stângă, osul maxilarului și craniul fragmentat au fost găsite alături de o bâtă de lemn. Cercetătorii estimează că a murit după ce a fost lovit în cap de cel puțin opt ori cu bâta de lemn, cândva între 3100 î.Hr. și 3300 î.Hr.
Oamenii de știință au analizat rămășițele „Omului din Vittrup” într-un studiu recent publicat în revista Nature despre preistoria genetică a Danemarcei, care a secvențiat genomul a 317 de schelete antice. Unii dintre acești cercetători au decis să efectueze un studiu individual al „Omului din Vittrup”, după ce ADN-ul său a dezvăluit că era diferit genetic de restul populației daneze din epoca de piatră. Un studiu care detaliază noile descoperiri a apărut miercuri în jurnalul PLOS One.
„Am vrut să fac un craniu anonim să vorbească și să aflu cine era omul de dincolo de oase. Rezultatele inițiale au fost aproape prea bune pentru a fi adevărate, ceea ce m-a făcut să aplic metode suplimentare și alternative. Rezultatul a fost această poveste surprinzătoare de viață”, a spus autorul principal al studiului, Anders Fischer, cercetător în cadrul departamentului de studii istorice de la Universitatea din Göteborg din Suedia.
Ceea ce echipa a descoperit în timp ce punea cap la cap viața „Omului din Vittrup” face lumină asupra mișcărilor și conexiunilor dintre diferitele culturi din epoca de piatră.
Echipa de cercetare, dornică să descopere cât mai multe indicii despre viața „Omului din Vittrup”, i-a analizat smalțul dinților, tartrul și colagenul osos, folosind metode de ultimă generație.
Detectarea combinată a elementelor chimice specifice din smalțul dentar, cum ar fi stronțiul, azotul, carbonul și oxigenul, precum și o analiză a proteinelor dinților și oaselor sale au dezvăluit modul în care dieta „Omului din Vittrup” a trecut de la cea a unui vânător-culegător la cea a unui fermier, înainte de a muri, la vârsta de 30-40 de ani.
„Omul din Vittrup” s-a născut și a crescut probabil de-a lungul coastei Peninsulei Scandinave, poate în clima friguroasă a Norvegiei sau Suediei. Era genetic cel mai apropiat de oamenii din acele regiuni și avea pielea mai închisă la culoare decât comunitățile din epoca de piatră din Danemarca.
În Scandinavia, „Omul din Vittrup” aparținea probabil unei comunități de vânători-culegători din nord și avea de o dietă cu pește, focă și chiar balenă, ceea ce sugerează că pescarii aveau nave care le permiteau să pescuiască în larg.
Apoi, viața lui s-a schimbat drastic. La vârsta de 18 sau 19 ani, „Omul din Vittrup” era în Danemarca și trăia mâncând oi și capre, ca un fermier.
Nu se știe clar de ce a făcut o călătorie atât de lungă, dar cercetătorii au câteva teorii. Este posibil să fi fost luat sclav și apoi să fi devenit parte a societății locale din Danemarca. Sau a fost un comerciant care s-a stabilit în Danemarca.
Arheologii știu, de exemplu, că topoarele de silex au fost comercializate din Danemarca spre Cercul Arctic din Norvegia, a spus coautorul studiului, Lasse Sorensen, șeful cercetării culturilor antice din Danemarca și Marea Mediterană la Muzeul Național din Copenhaga.
Studierea „Omului din Vittrup” i-a ajutat pe cercetători să obțină informații despre genetica, stilurile de viață și practicile rituale din societățile din epoca de piatră, a spus Sjogren.
„Omul din Vittrup este un migrant – cel mai vechi imigrant cunoscut din Danemarca și din împrejurimi. Din câte știm, este prima dată când oamenii de știință au reușit să cartografieze povestea vieții unei persoane din Europa de Nord atât de detaliat și într-un trecut atât de îndepărtat”, a spus Fischer.
De ce a ajuns „Omul din Vittrup” cu craniul zdrobit într-o mlaștină? Răspunsul exact nu va fi aflat niciodată, dar cercetătorii cred că a fost ucis într-un ritual de sacrificiu, ceea ce era o practică obișnuită în regiune la acea vreme.
„Zonele umede par să fi avut un rol special în viața religioasă din nordul Europei în acele vremuri. „Omul din Vittrup” a fost ucis într-un mod neobișnuit de brutal. Alți oameni au fost uciși cu săgeți sau sugrumați cu un cordon”, a spus Fischer.
„Poate că ar trebui să-l vedem ca pe un sclav care a fost sacrificat zeilor, când nu a mai fost apt pentru muncă fizică grea”, a declarat coautorul studiului, Kristian Kristiansen, profesor de arheologie la Universitatea din Göteborg.
Dar este, de asemenea, posibil ca „Omul din Vittrup” să se fi aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
„Numai pe baza dovezilor arheologice, este dificil să spunem dacă cineva a fost ucis într-un conflict sau în urma unui jaf”, a spus Roy van Beek, profesor asociat în arheologie la Universitatea Wageningen și Cercetare din Țările de Jos.
Editor : M.B.
