O nouă specie umană descoperită în Filipine. Are caracteristici morfologice unice

Oamenii de ştiinţă au anunţat miercuri că au descoperit fosilele unei noi specii umane cu caracteristici morfologice unice, ai cărei reprezentanţi au trăit pe insula Luzon din Filipine, în urmă cu peste 50.000 de ani, informează Agerpres, care citează AFP.

Analiza efectuată pe 13 rămăşiţe fosilizate (dinţi, falange de la mâini şi picioare, fragmente de femur) descoperite în peştera Callao, provenind de la cel puţin trei indivizi, inclusiv de la un copil, i-au determinat pe cercetători să afirme că este vorba despre o nouă specie umană, pe care au denumit-o Homo luzonensis.

Specia prezintă în acelaşi timp "elemente sau caracteristici foarte primitive, semănând cu cele ale australopitecilor şi ale altor grupuri de hominizi, dar şi moderne, apropiate de cele ale Homo sapiens", a explicat Florent Detroit, paleoantropolog la Musee de l'Homme din Paris şi coordonatorul principal al acestui studiu publicat în revista Nature. Aceste detalii fac din Homo luzonensis "o specie-mozaic", a precizat cercetătorul francez.

Acest Homo luzonensis "era probabil scund, dacă judecăm după mărimea dinţilor lui", dar "acesta nu este un argument suficient" pentru a proba o astfel de afirmaţie, a precizat acelaşi expert.

Homo luzonensis, care nu este un strămoş direct al omului modern, ar fi fost o specie înrudită, contemporană cu Homo sapiens, dar cu un anumit număr de caracteristici primitive. Două dintre fosilele analizate au fost datate direct prin metoda seriei de dezintegrare a uraniului şi au vârstele de 50.000 de ani respectiv 67.000 de ani.

Ele sunt cele mai vechi rămăşiţe umane cunoscute în Filipine, precedându-le pe cele provenind de la indivizi Homo sapiens şi care datează din urmă cu 30.000 - 40.000 de ani, descoperite pe insula Palawan, în sud-vestul arhipelagului filipinez.

Descoperire nu lipsită de controverse

Analiza lor morfologică a rezervat oamenilor de ştiinţă mai multe surprize.

Mai întâi, la nivelul dinţilor: premolarii de Homo luzonensis prezintă asemănări cu cei ai australopitecilor (hominizi din Africa, dispăruţi în urmă cu 2 milioane de ani) şi cu ai altor specii din genul Homo, precum Homo habilis şi Homo erectus. Printre altele, aceşti dinţi au două sau trei rădăcini, în timp cei premolarii de la Homo sapiens au în general una, uneori două rădăcini, au subliniat autorii studiului.

În schimb, molarii sunt foarte mici şi morfologia lor foarte simplă se aseamănă cu cea a oamenilor moderni. "Un individ posedând aceste caracteristici combinate nu poate fi clasificat în niciuna dintre speciile cunoscute astăzi", a dezvăluit Florent Detroit.

Oasele picioarelor au fost, de asemenea, surprinzătoare: falanga proximală prezintă o curbură foarte accentuată şi inserţii foarte dezvoltate pentru muşchii ce asigură flexiunea piciorului. Ea nu seamănă cu o falangă de Homo sapiens, ci cu una de australopitec, hominid care era, probabil, în acelaşi timp biped şi arboricol.

"Nu spunem deloc că Homo luzonensis trăia în copaci, deoarece evoluţia genului Homo arată că acest gen este caracterizat printr-o poziţie strict bipedă în ultimele 2 milioane de ani", a subliniat Florent Detroit. "Reapariţia" caracteristicilor primitive la Homo luzonensis se explică, probabil, prin endemismul insular, potrivit cercetătorului francez.

În perioada Cuaternarului, insula Luzon nu a fost niciodată accesibilă de pe continent. Pentru ca hominizii să ajungă acolo, ei au fost nevoiţi să găsească o modalitate pentru a traversa marea. Potrivit lui Florent Detroit, rezultatele studiului "arată clar că evoluţia speciei umane nu este liniară". "Este complexă, mai complicată decât se credea până acum", a adăugat el.

Aceasta este "o descoperire remarcabilă", care "va genera, fără îndoială, numeroase dezbateri ştiinţifice", a declarat Matthew Tocheri, profesor la Universitatea Lakehead din Canada, într-un comentariu publicat în revista Nature.

Florent Detroit se aşteaptă ca unii dintre colegii lui din mediul ştiinţific "să îşi pună întrebări despre legitimitatea descrierii unei specii noi pornind de la un număr atât de mic de fosile".

După părerea sa, "nu este grav să creezi o nouă specie". Acest lucru permite atragerea atenţiei asupra acestor fosile, care par "diferite". "Dacă, în viitor, anumiţi colegi arată că ne-am înşelat şi că aceste rămăşiţe corespund unei specii pe care o cunoşteam deja, nu-i nimic, nu e grav, vom uita acest studiu", a adăugat expertul francez.