Oamenii de știință au descoperit în Africa de Sud o fosilă veche de 444 de milioane de ani, mai veche decât dinozaurii, conservată într-un mod neobișnuit: fără cap, fără picioare și cu organele interne perfect păstrate, în timp ce carcasa exterioară a dispărut. Specia, necunoscută până acum, a fost numită Keurbos susanae și datează dintr-o perioadă marcată de una dintre cele mai mari extincții din istoria planetei.
Fosila a fost găsită la aproximativ 400 de kilometri nord de Cape Town, Africa de Sud, și aparține unei specii noi de artropod cu corp segmentat, care, conform cercetării publicate pe 26 martie în jurnalul Papers in Palaeontology, ar fi trăit în ape sărace în oxigen, informează Live Science.
Cercetătorii au numit noua specie Keurbos susanae, iar fosila a primit porecla „Sue”, după mama descoperitoarei.
„Sue este o ciudățenie fără cap, fără picioare și pe dos”, a declarat autoarea principală a studiului, Sarah Gabbott, paleontolog la Universitatea Leicester din Marea Britanie.
În mod remarcabil, interiorul ei este o capsulă a timpului mineralizată: mușchi, tendoane și chiar intestine conservate în detalii incredibile. Și totuși, carcasa dură, picioarele și capul au dispărut, degradate în urmă cu peste 440 de milioane de ani.
Deși cercetătorii sperau să găsească mai multe exemplare, fosilele acestei specii s-au dovedit extrem de rare. Sedimentele de argilă, mâl și nămol în care a fost conservată Sue s-au depus pe fundul unei mări străvechi, într-un mediu lipsit de oxigen, dar bogat în hidrogen sulfurat acid – ceea ce sugerează că K. susanae era adaptată la un mediu ostil, cu puțin oxigen.
Fosila datează din perioada extincției în masă de la sfârșitul Ordovicianului (în urmă cu 443 de milioane de ani), când temperaturile scăzute și avansarea ghețarilor au dus la dispariția a aproape 85% dintre speciile marine.
Cercetătorii încearcă în continuare să înțeleagă cum au fost conservate țesuturile moi ale fosilelor din Soom Shale. S-ar putea ca mineralele argiloase și fosfatul de calciu (un compus frecvent întâlnit în fosilizarea mușchilor) să fi jucat un rol esențial. În schimb, carcasele dure și exoscheletele s-au dizolvat, cel mai probabil, în oceanul acid.
Pentru că exemplarul de K. susanae a fost fosilizat „pe dos”, oamenii de știință încă nu pot determina cu exactitate evoluția acestei specii și cum se compară cu alte fosile din aceeași perioadă.
Suntem siguri că a fost un artropod marin primitiv, dar relațiile ei evolutive precise rămân frustrant de greu de determinat.
Trunchiul segmentat sugerează că ar fi avut membre, însă pentru o comparație exactă cu alte specii fosilizate este nevoie de un exemplar care să includă și părți ale exoscheletului.
Activitatea recentă de exploatare a acoperit locul unde Gabbott și echipa ei au găsit fosila „Sue”, așa că este puțin probabil să mai fie descoperite alte exemplare din aceeași specie cu picioare sau cap intacte.
Întotdeauna am sperat că voi găsi și alte exemplare, dar după 25 de ani de căutări, această fosilă este incredibil de rară – așa că nu mai pot amâna.
„Mai ales că recent, mama mea mi-a spus: ‘Sarah, dacă tot vrei să numești această fosilă după mine, mai bine fă-o până nu ajung eu în pământ și mă fosilizez și eu.’”
Gabbott a glumit spunând că a ales numele în onoarea mamei sale pentru că „este un exemplar bine conservat”. Dar, în realitate, motivul e unul emoționant: „Mama mi-a spus întotdeauna să urmez o carieră care să mă facă fericită – indiferent care ar fi aceea. Pentru mine, asta înseamnă să sap în roci, să găsesc fosile și să încerc să înțeleg cum au trăit aceste ființe și ce ne spun ele despre viața și evoluția de pe Pământ.”
Editor : Ș.A.
