Cinci mituri despre Lună, explicate

Avem lunile pline, lunile albastre, lunile sângerii și multe altele. În acest material puteți afla câteva mituri și concepții greșite despre satelitul natural al Pământului, scrie site-ul earthsky.org.

Partea întunecată a Lunii

Cei mai mulți oameni știu că de pe Pământ vedem doar o față a Lunii. Uneori, acest lucru dă naștere ideii că există o parte întunecată permanentă a Lunii. De fapt, fața nevăzută a Lunii nu este mai întunecată decât partea de care o vedem. Acea parte este luminată în funcție de fazele Lunii pe care le observăm de pe Pământ.

Faptul că vedem doar o față a satelitului natural al Pământului nu are nicio legătură cu fazele Lunii – Nouă, Pătrar, Plină și nici cu lumina pe care o primește. Se datorează faptului că acest corp ceresc posedă o perioadă de rotație egală cu perioada sa de revoluție (27,3217 zile), un fenomen numit rotație sincronă sau blocare în rezonanță. Cu alte cuvinte, Luna este într-o mișcare de rotație în jurul axei proprii în sincron cu cea a Pământului.

Luna este perfect rotundă

Pentru ochiul uman, Luna apare rotundă și este normal să presupunem că are o formă sferică. Nu este chiar așa. Luna are forma unei mingi ușor aplatizate, iar partea expusă spre Pământ este puțin mai mare decât cea nevăzută. Este în genul unui ou de găină, dar nu atât de evident. Deformarea este redusă, dar există.

Luna are o culoare albă

Oricine a văzut o Lună Plină pe un cer senin ar putea crede asta. Însă Luna nu este nici strălucitoare, nici albă.

Ca și în cazul luminozității, culoarea este un lucru subiectiv. Luna nu emite nicio lumină proprie, ci strălucește reflectând lumina Soarelui. Culoarea lunii variază într-o anumită măsură în funcție de faza și poziția sa pe cer, deși această variație a culorii este, în general, uneori prea subtilă pentru ochii oamenilor. Cu toate acestea, Luna este de fapt gri și nu albă. Are o culoare asemănătoare cu cea a asfaltului uzat de pe stradă.

Nu există gravitație pe Lună

Luna are gravitație. Ideea că Luna nu ar avea așa ceva nu este atât de răspândită și este considerată de specialiști ridicolă. Foarte multă lume a văzut imagini cu un astronaut ajuns pe satelitul natural al Pământului sărind în sus și revenind pe suprafața acestuia. Forța gravitației pe Lună este aproximativ o șesime din ceea cea de pe Pământ.

Luna influențează corpul uman

Nu este nicio îndoială că Luna, sau mai degrabă gravitația ei, este cauza principală a mareelor oceanelor de pe Pământ.

Totuși, unii oameni folosesc efectul incontestabil al Lunii asupra mareelor pentru a susține că luna produce efecte în corpul uman.

Pe scurt, gravitația depinde de două lucruri: masa și distanța. Conform astronomilor, efecte sunt produse numai atunci când cele două obiecte implicate (de exemplu, Pământul și Luna) sunt deopotrivă de dimensiuni astronomice (mult mai mari decât un om).

Dacă efectele de maree ar putea fi chiar măsurabile în corpul uman, ele ar fi de aproximativ a mia parte din grosimea unei coli de hârtie. Sunt valori extrem de mici, insesizabile, mult mai mici decât ar putea rezona corpul uman, de exemplu, atunci când trece un camion pe lângă noi... sau chiar când o altă persoană trece pe lângă noi.

Auzim adesea spunându-se că în spitale se raportează o creștere a ratei natalității când este Lună Plină. Dar studiile efectuate până acum nu susțin această teorie. Sunt studii ample publicate în New England Journal of Medicine, Jurnalul American de Obstetrică și Ginecologie și altele.

Pe de altă parte, ciclurile menstruale ale femeilor par să aibă o legătură cu ciclul orbitei lunare în jurul Pământului. Dacă este o corelație adevărată și nu o coincidență, este greu de explicat încă. Nu se poate spune concret că nu există o corelație... doar că nu este provocată de gravitația Lunii, ca în cazul mareelor.