Spre deosebire de Soarele singuratic, aproximativ jumătate dintre stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, se află într-o relaţie pe termen lung cu altă stea, cele două corpuri cereşti orbitând unul în jurul celuilalt într-o „căsnicie celestă” numită sistem binar. Una dintre aceste „căsnicii” nu merge tocmai bine, au constatat recent cercetătorii. Ei au observat o adevărată „dramă” într-un astfel de cuplu stelar: unul dintre corpurile cerești își „mănâncă” însoțitorul.
Cele două stele sunt situate la aproximativ 3.000 de ani lumină de Pământ în direcţia constelaţiei Hercule (un an lumină este distanţa pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9,5 trilioane de kilometri). Este vorba despre un duo stelar, care se învecinează la extrem şi în care unul dintre parteneri se roteşte în jurul celuilalt la fiecare 51 de minute, aceasta fiind cea mai rapidă perioadă orbitală cunoscută în cazul unei clase rare de stele binare.
„Imaginaţi-vă dacă Luna ar trece pe cer de zece ori pe noapte. Acesta este genul de viteză despre care vorbim”, a declarat Kevin Burdge, astrofizician la Institutul Tehnologic din Massachusetts, autor principal al studiului publicat în această săptămână în jurnalul ştiinţific „Nature”.
Pitica albă „sifonează” material din corpul partenerului său ceresc
Sistemul aparţine unei clase de stele binare numite „variabile cataclismice”, în care o stea similară Soarelui nostru orbitează aproape de ceea ce se numeşte o pitică albă, practic un miez fierbinte şi compact al unei foste stele.
Variabila înseamnă că luminozitatea lor combinată variază de-a lungul timpului când este privită de pe Pământ. Însuşirea cataclismică se referă la faptul că această luminozitate se schimbă dramatic - cu un factor de 10.000 sau mai mult în unele cazuri.
De-a lungul a milioane de ani, distanţa dintre aceste două stele s-a restrâns până la punctul în care acum sunt mai aproape una de cealaltă decât este Luna de Pământ. A fi aproape nu înseamnă, însă, că cele două stele se poartă frumos una cu cealaltă - pitica albă „sifonează” fără milă material din corpul ceresc al partenerului său, relatează Reuters, preluată de Agerpres.
Steaua mai mare are aproximativ aceeaşi temperatură ca Soarele, însă a fost redusă la aproximativ 10% din diametrul acestuia, ajungând cam de mărimea planetei Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar. Pitica albă are o masă de aproximativ 56% din cea a Soarelui nostru, dar este densă, cu un diametru de aproximativ 1,5 ori cât cel al Pământului.
„Partenerul” nu este lăsat să moară „liniștit”
„Este o pereche veche de stele, dintre care una a mers mai departe - când stelele mor de bătrâneţe devin pitice albe - însă apoi această rămăşiţă a început să-şi mănânce tovarăşul”, a explicat Burdge.
„Practic, au fost împreună timp de 8 miliarde de ani pe o orbită binară. Iar acum, chiar înainte ca a doua să-şi termine ciclul său de viaţă stelar şi să devină o pitică albă aşa cum fac stelele în mod normal - prin evoluţia într-un tip de stea numită gigantă roşie - pitică albă rămasă din prima stea a întrerupt sfârşitul ciclului de viaţă al însoţitorului său şi a început să-l consume lent”, a adăugat Burdge.
Majoritatea stelelor sunt compuse în principal din hidrogen, dar şi heliu şi alte elemente, în cantităţi mai mici. Cea mai mare dintre cele două stele din acest sistem binar - deja îmbătrânit - este neobişnuit de bogată în heliu, nu doar pentru că tovarăşa sa a „gustat” hidrogen din straturile sale exterioare, ci pentru că are cantităţi mari din acest element în miezul său din cauza procesului lent de topire a atomilor hidrogenului în heliu în „cazanul” său termonuclear.
Steaua mai mare ia forma unei lacrimi
Acest sistem binar se luminează şi se estompează periodic, parţial deoarece steaua mai mare nu este sferică, ci este deformată în formă de lacrimă în urma acţiunii de remorcare gravitaţională a piticei albe.
Există peste o mie de variabile cataclismice cunoscute, deşi doar vreo 12 au perioade orbitale sub 75 de minute. În timp ce perioada orbitală de 51 de minute a acestui sistem binar este rapidă, nu reprezintă totuși un record în comparaţie cu alte clase de binare. Cea mai rapidă perioadă orbitală cunoscută în rândul binarelor este de doar 5 minute şi 21 de secunde, în acest caz două pitice albe orbitând una în jurul celeilalte.
„În spaţiu se întâmplă o mulţime de lucruri nebuneşti”, conchide cercetătorul Kevin Burdge.
În cadrul acestui studiu oamenii de ştiinţă au utilizat date de la Observatorul Palomar din California şi de la telescoapele din Hawaii şi Insulele Canare.
Editor : Luana Pavaluca
