N-a avut adversari naturali în piaţă maşinilor electrice de lux, dar acum se aventurează într-un ecosistem străin.
Model 3 va fi prima maşină de masă ce va purta sigla Tesla şi totodată prima ocazie când marca nu va mai fi în vârful lanţului trofic.
La un preţ de 35.000 de euro, modelul 3 va atrage un client diferit faţă de ce a avut Tesla până acum. Cu mai puţini bani, cu o nevoie mai mică de a plusa la imagine, mai puţin pasionat să investească în revoluţia verde a lui Musk şi cel mai probabil mai pragmatic, mai interesat de costuri şi de performanţa maşinii. Asta înseamnă că odată ce coboară o treaptă din piaţă luxului, Tesla se va bate cu maşini precum Chevrolet Bolt, dar şi cu maşini convenţionale precum Mercedes C Class sau BMW seria 3.
O Tesla cu standarde mai joace se loveşte însă repetat de zidul banilor. Dacă şoferul tipic de model S deţine şi o altă maşină, clientul potenţial pentru model 3 s-ar putea să nu-şi permită să cumpere staţia de încărcare a bateriei pentru acasă. Ba mai mult, s-ar putea să nu aibă o casă unde să aibă spaţiu să o instaleze. Va fi cu atât mai grav cu cât modelul 3 ar fi cel mai probabil singură maşină a clientului ţintă, care s-ar putea să prefere să scape de dureri de cap şi să-şi ia un BMW.
Poziţionarea ceva mai umilă s-ar putea însă să fure şi din strălucirea surorilor mai luxoase.
Modelul S pare mai puţin exclusivist într-un oraş unde modelul 3, pe care tot Tesla scrie, e pe toate drumurile. Nevoia de imagine a clientului cu care marca a prosperat poate fi deodată nesatisfăcută. Modelul 3 însă va pune presiune uriaşă inclusiv pe modelul de business al Tesla, pe felul ei particular de a face lucrurile. Compania lui Musk duce conceptul de integrare pe verticală la extrem - dacă alţi producători se bazează pe mii şi mii de furnizori, Tesla îşi face singură majoritatea componentelor.
Liniile de producţie încep cu oţel şi plastic brut iar la capăt iese maşină. La un preţ de peste 75.000 de dolari, strategia funcţionează; la unul de 35.000 s-ar putea să apară probleme de costuri, plus riscul unei dificultăţi tehnice în care o anume piesă nu poate fi făcută şi mii de maşini trebuie să fie gata. Producătorul convenţional are şi furnizori de plan B. Tesla se are doar pe sine. Pe acelaşi şablon au fost creionate toate părţile afacerii - de pildă Tesla nu lucrează nici cu dealeri ci îşi vinde singură maşinile, ceea ce înseamnă, din nou, că nu îşi poate împrăştia riscurile. Tesla, cea care le oferă tot pachetul clienţilor, le da şi energie gratis la propriile staţii de încărcare. Ar putea fi atractiv în special pentru şoferul modelului 3, însă promisiunea va fi greu de dus dacă Tesla chiar va reuşi să îşi crească vânzările de 10 ori până în 2020. În final, modelul sau de a opera e foarte scump şi s-ar putea să nu funcţioneze dacă nu încasează îndeajuns. Barclays crede că producătorul va cheltui 11 miliarde de dolari în următorii 5 ani şi nu va genera profituri semnificative până atunci. Totuşi pentru Musk, scopul ultim al Tesla e să mute toată piaţă auto în direcţia maşinilor electrice, nu doar piaţă de lux.