Daciile din Maroc intră în depăşirea celor de la Mioveni şi le lasă deja în urmă. Maşinile produse acolo ajung în vestul Europei mult mai repede decât din România. Şi asta pentru că autorităţile din statul nord-african au băgat miliarde de euro în autostrăzi, căi ferate şi poduri. Urmăriţi un reportaj Digi24 realizat la fabrica din Tanger, acolo unde s-a spus de multe ori că s-ar putea muta o bună parte din producţia fabricii româneşti de automobile.
Străzile din Maroc sunt oglinda investiţiilor străine atrase în ultimii ani. Infrastructura şi construcţiile noi nu trădează faptul că ţara nord africană are un PIB pe cap de locuitor la jumătatea celui din România. Oraşul Tanger datorează fabricii unde se produc patru modele Dacia o bună parte din elanul ultimilor ani.
Cinci trenuri pleacă în fiecare zi de aici, de la poarta fabricii pentru a ajunge în port, iar de acolo, către 73 de destinaţii de export.
Fabrica din Tanger a început în 2012 construcţia autoturismelor cu nume românesc, iar acum a produs maşina cu numărul 1 milion.
Nu este doar cel mai mare producător auto din Africa, dar a ajuns din urmă şi fabrica de la Mioveni. Anul acesta are în plan să producă 310.000 de maşini în această unitate.
Marocul a câştigat deja competiţia cu România la numărul de Dacii produse, dacă luăm în calcul şi maşinile fabricate în uzina din Casablanca.
Dacă în România Dusterul este vedeta fabricii, în Maroc Sandero deţine mai mult de jumătate din producţia anuală, adică peste 155.000 de unităţi.
Anul viitor, fabrica din Tanger, mult mai flexibilă în producerea modelelor noi şi cu un ritm de dezvoltare care a crescut an de an, ar putea să o depăşească pe sora mai bătrână de la Mioveni, fără ajutorul producţiei din Casablanca.
Jean-Francois Gal, directorul fabricii din Tanger: „Există o linie de producţie în România, aici sunt două, însă capacitatea de producţie este aceeaşi - 60 de maşini pe oră. Avem două fabrici asemănătoare, cu acelaşi tip de produse”.
Şefii francezi ai companiei spun că nu este vorba de o întrecere între fabrici, chiar dacă de la începutul anului uzina marocană a preluat o parte din producţia de Logan MCV de la Mioveni.
Marc Nassif, director Renault Maroc: „Împărţirea capacităţii de producţie (n.n. între Tanger şi Mioveni) permite de exemplu României să producă mai multe maşini Duster”.
Avantajele pe care le au investitorii în Maroc sunt evidente: salariile sunt la jumătate faţă de Europa, iar fabrica este mai nouă şi are nevoie de mai puţini muncitori.
7900 de angajaţi are fabrica din Maroc, aproape jumătate din numărul celor care lucrează în România.
Cel mai mare avantaj este însă poziţionarea geografică, mult mai aproape de pieţele mari ale Dacia precum Spania, Franţa şi Italia.
Spre exemplu, un vapor încărcat cu maşini ajunge din Africa în Europa în aproximativ o oră, traversând strâmtoarea Gibraltar ea Gibraltar. Adică este un timp de trei ori mai mic decât cel pe care l-ar pierde un tir pe Valea Oltului încercând să ajungă de la Piteşti la Sibiu.
Din fabrică ajung zilnic aici 1000 de maşini care pleacă la export. În cei cinci ani de când funcţionează uzina, peste 1500 de vapoare încărcate au plecat din acest port. Terminale la Mediterana, căile ferate şi autostrăzile sunt magnetul cu care statului marocan atrage investitorii. Un motiv bun ca Peugeot Citroen să anunţe deschiderea unei fabrici în Maroc, în 2019,
Mehdi Tazi Riffi, director general Tanger Med: „Investiţia totală aici este de aproximativ 8 miliarde euro din care jumătate reprezintă investiţii private”.
Moulay Hafid Elalamy, ministrul Industriilor din Maroc: „Când este nevoie de drumuri, facem drumuri, când este nevoie de infrastructură, facem infrastructură, când este nevoie de formarea angajaţilor, facem acest lucru în centre de formare. Obiectivul este să sprijinim companiile să devină cât mai competitive posibil.”
Portretul regelui marocan, prezent în toate instituţiile, spune o poveste simplă: investiţiile străine, dezvoltarea infrastructurii şi crearea de locuri de muncă sunt soluţii pentru creşterea economică în orice parte a lumii.