INTERVIU. Victor Rebengiuc: Fac parte din statul paralel. Sunt paralel cu conducerea statului
Victor Rebengiuc - un mare actor, iubit si respectat de români, spune că ţara merge pe un drum greşit şi riscă să rămână copilul sărac al Uniunii Europene, care nu ezită să estimeze că el însuşi face parte din statul paralel. Paralel cu conducerea statului.
Reporter: Consideraţi că există un Moromete al zilelor noastre, acel ţăran adevărat?
Victor Rebengiuc: Aaa, de ţăran adevărat? Dragnea! Păi nu e Mălăele Moromete acum? Există!
Reporter: Dar despre replica aceea celebră din Moromeţii, poate uşor scoasă din context, dar poate mă ajutaţi dvs să o plasez în context altfel: "Atâta timp cât trăiesc eu, ori faceţi cum spun eu, ori dacă nu, să plecaţi!" Ce ziceţi?
Victor Rebengiuc: Aşa cum sună este o replică de dictator care vine şi îţi impune voinţa. Aici e vorba de altceva. E vorba de un tată care apără averea lui, avere pe care copiii zănatici, nebuni vor să o fărâmiţeze ca să facă bani si îşi cumpere bomboane sau îngheţată pe băţ. Şi ăsta spune: staţi cuminţi acolo, ascultaţi-mă pe mine că asta contează, pământul să fie întreg aici, asta e averea. Ori mă ascultaţi, ori dacă nu, plecaţi de aici!
Reporter: Bun, dar cea la care mă refeream eu i-ar putea fi atribuită cuiva de pe scena politică?
Victor Rebengiuc: Se încearcă să se spună chestia asta, dar cine mai ascultă aşa ceva acum? A fost, Ceauşescu spunea chestia asta, a spus şi Băsescu, cum spunea, profesorilor cred că le-a spus să plece să muncească afară.
Reporter: Ce a însemnat pentru dvs Regele Mihai şi cum aţi primit vestea trecerii în nefiinţă a Majestăţii Sale?
Victor Rebengiuc: Păi Regele Mihai a însemnat Regele meu, regele ţării. Aveam 7 ani când el s-a urcat pe tron şi era iubit de toată lumea. L-am iubit toată viaţa dânsului şi eu îl iubesc şi acum. Regret enorm că nu mai trăieşte, îmi pare atât de rău cum nu pot să-ţi spun, dar a fost Regele nostru şi a salvat România de la una dintre marile catastrofe care i se puteau întâmpla: actul de la 23 august este un act măreţ. Altminteri, România ar fi călcată în picioare, distrusă, teren de război. Lupte ar fi fost peste tot, s-ar fi dărâmat totul şi nu ar fi avut cine să le pună la loc, dar mă rog...
Speram să mai trăiască, dar...asta e. Există o limită. Şi eu mă aştept, adică...fără să mă consider rege, mă consider trăitor, muritor de rând.
Nu îmi doresc să trăiesc o veşnicie. Vreau să trăiesc cât pot să fiu util, cât sunt sănătos şi pot să nu îi deranjez pe ceilalţi, să fiu un olog, un paralizat, unul care nu se poate mişca, să fie întors cu cearşaful, să îi nenorocesc şi pe cei care sunt alături de mine, familia mea, şi pe mine. Aia e viaţă când stai nemişcat, când abia mai respiri?! Asta-i viaţă?! Nu e viaţă! Mai bine...
Reporter: Cum ar fi arătat România ca monarhie?
Victor Rebengiuc: Altfel, mult mai bine decât arată în momentul de faţă, pentru că aveam un Rege. Regele este uns de Dumnezeu, noi avem aici oameni care se ung ei pe ei înşişi. Conducători acum, ar vrea ei să fie regi ar vrea ei să înfiinţeze o dinastie teleormăneană, dar nu au ceea ce avea Regele Mihai: sfinţenia aia, aerul acela. Era rege, ce să-i faci?!
Reporter: Ce părere aveţi despre ce se întâmplă pe scena politică?
Victor Rebengiuc: N-am o părere bună deloc.
Reporter: Despre deciziile care se iau pentru tineri?
Victor Rebengiuc: Părerea mea e că mergem pe un drum greşit şi nu e bine. Pentru tineri se face ceva? Nu se face nimic. Există investiţii, se deschid fabrici, şantiere, posibilităţi, locuri de muncă noi în care tinerii să se angajeze să câştige un ban să îşi poată întemeia o familie? Nu există nimic, nicio grijă! Se măresc salariile. Din ce?! Moromete spunea: De unde să vă dau eu mai mult dacă atâta e?
Reporter: Ce vă deranjează cel mai mult şi în Bucureşti, şi în societatea în care trăim?
Victor Rebengiuc: Mă deranjează...gândirea asta. E un drum greşit pe care mergem. Avem nişte conducători care nu ne conduc spre ceea ce ar trebui să ne conducă. E ceva...eu fac parte din statul paralel. Sunt paralel cu conducerea statului. Nu vreau, nu mă impresionează deloc, nu înţeleg ce vor ei. Văd că vrem să ne rupem de UE. Vrem altceva, n-are rost să vorbim despre lucrurile astea pentru că mă enervez şi am spectacol diseară.
Reporter: Vreo minimă schimbare în 27 de ani?
Victor Rebengiuc: S-au schimbat foarte multe lucruri. Păi Ceauşescu dacă ar învia acum, ar muri în clipa următoare de necaz.
Reporter: Ce l-ar deranja?
Victor Rebengiuc: N-ar mai recunoaşte nimic. Ar vedea lumini aprinse în vitrină, vitrine cu mărfuri din abundenţă, ar intra în supermarketuri, ar vedea alimente câte vrei. Atunci era totul gol.
Reporter: Cum vi se pare traficul din Bucureşti?
Victor Rebengiuc: E o nenorocire, nu se poate. Mie mi-a expirat carnetul şi nu l-am mai prelungit pentru că nu puteam să merg. N-am mai mers cu maşina, în Bucureşti nu mergeam cu maşina. Mă apucă nebunia, pandaliile, nu găseai un loc de parcare. Trebuia să te învârţi jumătate de oră până când prindeai un loc de parcare. E ceva îngrozitor ce se întâmplă: maşini parcate pe trotuar, nu ai pe unde să mai treci. Pe strada pe care stau eu, când m-am mutat eu, în 80, erau 2 maşini: una era a mea. Acum sunt maşini puse una peste alta, ceva de groază, câte maşini. Coboară lumea de pe DN1, vin din provincie şi trag repede acolo că e stradă centrală mai izolată, bagă acolo maşina şi se duce şi îşi vede de treburi în Bucureşti Şi vine şi o ia seara sau peste două trei zile. Traficul este îngrozitor. Şi poluarea e îngrozitoare, noroc că stau lângă Cişmigiu, mai prind câte o gură de aer curat.
Reporter: Despre Justiţie ce părere aveţi? Cum ar fi arătat România dacă nu ar fi existat DNA, de exemplu?
Victor Rebengiuc: Ar fi fost jefuită mai rău decât e acum. DNA a mai oprit un pic jaful Există o luptă ca să desfiinţăm DNA-ul şi să putem jefui în voie, fără teama de a fi prinşi, fără teama de a fi pedepsiţi, fără teama de a răspunde de jafurile care se fac, dar sper că totuşi mentalităţile s-au mai schimbat. Există o generaţie nouă de tineri care vin cu altfel de preocupări şi nu tolerează asemenea manipulări, concepţii din partea celor care ne conduc pentru că e clar că altfel trebuie mers pe drumul ăsta de clădire a unei societăţi noi, curate. Nu prin furt. Cine poate să îmi explice mie din cei care sunt în funcţii de conducere, şi locale şi centrale, averile care le au ei, ei fiind toată viaţa bugetari, luând leafă de la stat. Justifică leafa aia pe care au luat-o ei, în toată viaţa lor, plus încă două vieţi, averile pe care le au în momentul de faţă?
Reporter: Poate că n-au fumat.
N-au fumat, au mâncat numai iaurt. Dar chiar şi aşa. N-au mâncat, domne, au trăit cu aer. Şi cu toţi banii şi-au făcut case, maşini, case pentru copii, vacanţe, case în străinătate, resorturi, Madagascar, Brazilia. Se poate justifica? Nu. Ori au avut mătuşi Tamara care au avut bani de la vechii ţari ai Rusiei, le-au lăsat moştenire...nu poţi să ştii de unde au avut mătuşile astea bani.
Reporter: Pentru toate aceste situaţii au ieşit tinerii în Piaţa Victoriei?
Victor Rebengiuc: Pentru astea, pentru faptul că se fură, pentru că se încerca să se modifice legile justiţiei şi se încearcă în continuare, noi trebuie să fim vigilenţi, voi, tinerii şi cu mine care sunt mai bătrân decât voi şi să nu permitem aşa ceva.
Reporter: Cum sunt tinerii din Piaţa Victoriei?
Victor Rebengiuc: Sunt oameni care au mai dat cu nasul pe afară, au văzut ce se întâmplă în ţările democratice. Nicăieri nu există democraţie perfectă, dar există democraţie.
Reporter: Dar există foarte mulţi tineri care pleacă şi aleg să nu se mai întoarcă.
Victor Rebengiuc: Păi la ce să se întoarcă aici?! La ce, dacă au găsit o ţară în care eşti respectat, ai posibilitatea să te dezvolţi. La ce să se întoarcă aici? Ce facem noi pentru ca ei să vină înapoi în afară de vorbe? Nu se face nimic. Îi înţeleg. Că sunt români să se bată cu pumnii în piept şi vin aici să stea în mizerie, pe leafă mică, proastă, fără şanse de viitor, nu se investeşte în nimic. Investiţiile sunt private, dacă sunt.
Reporter: Ce ar trebui să îi preocupe pe tineri acum?
Victor Rebengiuc: Să se descopere ei pe ei, să fie ei înşişi, să ştie ce îşi doresc, să lupte pentru a realiza ceea ce doresc. Nu pot să-i învăţ să fure, să înşele. Îi învăţ să lupte pentru a-şi crea un viitor bun.
Iar eu...o să mor neştiutor. N-am cum să ştiu ce e viaţa.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
