Un celebru filosof, despre Emmanuel Macron: „Răspunde la o stare de rău a civilizației franceze”

Emmanuel Macron, proaspătul președinte al Franței, este „marele roman francez” pe care nici un „editor nu l-ar fi acceptat” spre publicare. Comparația îi aparține celebrului filosof francez Bernard-Henry Levy.

Într-un articol de opinie publicat în Kyiv Post, intelectualul public francez, renumit pentru analizele sale abundente în perspective atipice, face o radiografie a campaniei prezidențiale a lui Macron și întocmește o listă cu probele de foc prin care cel mai tânăr președinte din istoria Franței va trebui să treacă în viitorul apropiat.

„Rămâne a fi scrisă istoria detaliată a acestei campanii, atât de dezastruoasă, cât și magnifică, o campanie fără noimă, dar miraculoasă, o campanie în care părea că zeii la care ne așteptam să coboare din pod se rătăciseră pe undeva între Moscova, Washington și complexul imobiliar al lui Le Pen”, scrie Bernard-Henry Levy.

Dar înainte ca filele acestei istorii să fie redactate, noul președinte al Franței va trebui să se confrunte cu provocările „acestei incalculabile înșiruiri de circumstanțe”.

În primul rând, subliniază filosoful francez, Emmanuel Macron trebuie să fie conștient de faptul că respingerea lui Marine Le Pen nu înseamnă că votul masiv pe care l-a primit este o „aprobare a programului său”. Totodată, Macron va trebui să țină piept acelei părți dintre suporterii lui care, „în strălucirea stridentă a victoriei”, îl vor și „demiurg”, și „taumaturg”: „Emmanuel Macron va trebui să sărbătorească victoria cu modestie și, așa cum a procedat cu muncitorii de la uzina Whirlpool din nordul Franței, să readucă activitatea politicii la proporțiile ei corecte și rezonabile. Altfel spus, va trebui să-și amintească să nu uite că, deși introducerea sa uimitoare în lumea politică nu a fost un pat cu trandafiri, calea din fața lui va fi una spinoasă. Dar nu am ajuns încă în acel punct”.

„La fel ca noi toți, sunt conștient de avertismentele ecleziaștilor din țara al cărei rege este un copil”, mai precizează în articol în Bernard-Henry Levy, adăugând: ”Și mai știu că în această țară există prea multe forme de conservatorism, prea multe blocaje și tromboze; știu că prea mulți fanatici de pe ambele părți ale spectrului au jurat într-un glas, înaintea alegerii lui Macron, că îl vor respinge pe bancherul care va fi președinte și îl vor arunca de pe stânca tarpeiană (partea a muntelui Capitoliu, la Roma, de pe care erau aruncați în hău cei condamnați la moarte – n.r.); știu că sunt prea mulți populiști la stânga (mai ales amarul domn Melanchon) și la dreapta (jalnicul domn Dupont-Aignan, depărtându-se vineri seara din fața camerelor, după ce a părăsit catedrala din Reims, unde regii francezi au fost încoronați), care, sub frunza de smochin a disprețului pentru finanțe, trădează adevăratul spirit al Franței; știu că patimile triste care dorm în aceste forme sunt atât de virulente, încât a devenit aproape imposibil pentru ei să facă loc ideilor comune ce reprezintă legăturile sociale ale democrației republicane; și mai știu că există, în entuziasmul câștigătorului de azi, în bucuria lui, în optimismul său tineresc (un optimism totodată ponderat, fervent și didactic), ceva ce răspunde la o senzație de rău a civilizației franceze”.

Acum va începe lupta dintre cei care „cred că libertatea trăiește” și cei care „au îngropat-o deja”, mai scrie filosoful francez.