Ați scris vreodată ceva atât de frumos, încât v-ați fi dorit să-l puteți păstra nu doar pentru voi, ci și pentru generațiile viitoare? Ei bine, atunci Martin Kunze este omul la care trebuie să apelați. El creează o capsulă a timpului, astfel încât urmașii noștri să poată afla lucruri despre noi și perioada în care am trăit. Martin a construit în Austria un depozit într-una dintre cele mai vechi mine de sare din lume. Interesant este că toate informațiile pentru acest proiect nu sunt stocate digital, ci pe plăci ceramice. Urmăriți un reportaj marca "Focus Europa", un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vineri la ora 22:30 și în reluare sâmbătă, de la ora 19:30.
Martin Kunze este în drum spre tezaurul său. Situat adânc într-un munte din Austria este un "seif" de piatră și sare. Martin a denumit proiectul "Memoria omenirii".
Martin Kunze, inițiatorul proiectului: "Ne aflăm în Hallstatt, în cea mai veche mină de sare din lume. Vom lua acest tren, cu care vom parcurge aproximativ 500 de metri."
Acest masiv muntos din Austria Superioară se numește Hirlatz. Regiunea este renumită pentru sarea extrasă aici de secole. Vechile gropi și puțuri oferă protecție ideală pentru proiectul lui Martin Kunze.
Informațiile sunt în aceste cutii de lut ars. Dar nu sunt stocate digital, ci pe plăci ceramice. Martin imprimă pe ele texte și imagini, iar ceea ce este stocat e selectat în funcție de propriile criterii.
Martin Kunze, inițiatorul proiectului: "Am adus încă un transport de plăci și acum le vom pune în această cutie. Fac parte din jurnalul de pregătire al unui lăcătuș din anii 1950. Lucrurile se făceau diferit atunci, motiv pentru care cred că merită păstrat."
În afara propriilor selecții, Martin stochează texte și imagini private pentru oricine, în schimbul unei taxe - de exemplu, întâmplări din timpul pandemiei COVID. Sau teza de doctorat a unui cercetător pakistanez, care nu vrea să se bazeze doar pe servere.
Martin Kunze, inițiatorul proiectului: "Bazele de date din mediul informatic nu rezistă atât de mult pe cât credem. Este unul dintre motivele pentru care am decis să înființez această arhivă. Pentru ca informațiile să poată fi stocate pe termen lung, pentru generațiile viitoare, astfel încât acestea să aibă o perspectivă asupra propriului trecut."
Stocarea datelor consumă aproximativ 2% din energia electrică a planetei. Iar sistemele de stocare digitală nu durează pentru totdeauna. Pot fi șterse oricând sau se poate întâmpla să nu mai poată fi accesate. Pe de altă parte, Martin susține că plăcile sale sunt indestructibile. Și știe ce vorbește. Este specialist în ceramică, material cu care lucrează de mult timp. A dezvoltat chiar și un proces special pentru imprimarea imaginilor și textelor de înaltă rezoluție pe plăci din atelierul său. Poate dura ore sau chiar zile.
Martin Kunze, inițiatorul proiectului: "Această glazură albă de pe suprafața plăcilor se contopește de granulele de culoare, apoi se răcește. Rezultă o suprafață netedă și de aceea este atât de rezistentă."
Ori de câte ori este gata un lot de plăci, Martin Kunze se îndreaptă spre mina de sare. Locația pitorească atrage mulți turiști și a fost folosită inclusiv ca platou de filmare.
Vizitatori din întreaga lume vin la Hallstatt, dar puțini știu că de un deceniu, în adâncul unui munte din apropiere există o astfel de arhivă.
Această placă este deosebit de importantă pentru Martin Kunze - arată cum un ghețar s-a topit în câteva zeci de ani. Martin Kunze, inițiatorul proiectului: " Documentarea schimbărilor climatice este un element central al arhivei. Dacă nu păstrăm în siguranță datele brute de observare a climei, e posibil ca generațiile viitoare să nu înțeleagă amploarea schimbărilor climatice."
Proiectul nu se va limita doar la plăci ceramice. Oamenii de știință lucrează cu Martin Kunze la noi materiale de stocare a datelor, astfel încât pe suprafețe mici să aibă loc și mai multe informații - pentru că există o cerere mare. Până și Universitatea din Viena are aici plăci de ceramică. Proiectul "Memoria omenirii" va dura pentru totdeauna, pentru toată lumea.
Editor : G.M.