Estul Ucrainei, adică o suprafaţă cât jumătate din România, este răvăşit acum de tendinţe separatiste foarte puternice. Vorbim de cinci dintre cele 24 de regiuni ale Ucrainei: Harkov, Lugansk, Dnipropetrovsk, Donețk, Zaporoje.
Aici locuiesc peste 14 milioane de oameni. Deşi există importante comunităţi rusofone, ele trec rar de 25 la sută din populaţie. Chiar şi în aceste condiţii, rusofilii au reuşit să provoace haos în capitalele regionale şi în oraşele mici.
De la Harkov, la Doneţk, Slaviansk şi Lugansk în estul extrem al Ucrainei, până la Makiivka, Mariupol şi Zaporoje, în sud, aproape de ţărmul Mării de Azov şi deci de Crimeea, proapăt anexată de Rusia.
În toate aceste oraşe, activiştii proruşi au ocupat clădiri administrative şi au cerut organizarea de referendumuri pentru alipirea la Federaţia Rusia, din nou, după modelul Crimeea.
În tot acest timp, Moscova a construit la graniţele estice ale Ucrainei şi în nord-vestul Caucazului un impresionant dispozitiv militar, graţie căruia poate invada ţara vecină, cel puţin partea estică, în doar 12 ore. NATO estimează că efectivele mobilizate de ruşi ating 40.000 de soldaţi, sprijiniţi de tancuri, avioane şi elicoptere de atac, plus lansatoare de rachete.
Fotografiile din satelit arată concentrări importante de avioane de vânătoare care, din momentul decolării, au nevoie de doar câteva minute pentru a ajunge în spaţiul aerian al Ucrainei.
La toate acestea se adaugă trupele şi tehnica de luptă deţinute deja de ruşi în Crimeea, în jur de 30.000 de soldaţi, plus flota rusă a Mării Negre, dar şi cele peste 1.000 de aşa-zise trupe de menţinere a păcii din Transnistria, de data aceasta la graniţa de vest a Ucrainei.