Victime ale atacului de la Nisa vor să depună plângere împotriva statului

Foto: Gullyver/GettyImages

Thierry, în vârstă de 53 de ani, care locuieşte în apropiere de Promenade des Anglais, nu se afla la faţa locului în momentul atacului, dar s-a grăbit - şi s-a rănit - să sară în ajutorul partenerei sale, fiicei ei şi unei prietene.

„Ele m-au sunat plângând, camionul le-a atins”, povesteşte el.

Pe 15 iulie, „ne-am dus la comisariatul Auvare pentru a da o declaraţie (...). La final, poliţistul ne-a întrebat (...) dacă vrem să adăugăm ceva. Am spus că vom depune plângere penală pe numele unui autor necunoscut şi împotriva tuturor persoanelor însărcinate cu securitatea - adică prefectul, primarul şi organizatorul festivităţilor - pentru deficienţe de securitate”, continuă el.

„Suntem în stare de urgenţă şi lăsăm o asemenea trecere? Sunt bunic. Aproape că mi-am pierdut partenera (...). Nu înţelegem cum a putut avea loc un asemenea lucru”, îşi exprimă el indignarea.

Mai multe alte victime şi rude ale unor victime au anunţat, în presă, că intenţionează să depună plângeri - precum Kamel Sahraoui, care şi-a pierdut fiica în vârstă de doi ani, nepotul şi mama sau Tahar Mejri, care şi-a pierdut soţia, Olfa, şi fiul, Kylan.

Unii avocaţi se arată însă rezervaţi faţă de acest demers.

Avocatul Laurent Denis-Peraldi afirmă că „nu aş sfătui” persoane fizice să depună plângere împotriva statului. „Este o aberaţie juridică”, apreciază el.

„Vă imaginaţi complexitatea pentru a se ajunge să se demonstreze vina oraşului sau a statului? În plus, nu poţi fi indemnizat de două ori pentru acelaşi prejudiciu. Ori există deja un regim extrem de favorabil, care permite indemnizarea în calitate de victimă a unui atentat”, adaugă el.

Avocata Françoise Assus-Juttner, conducătoarea filialei locale a Asociaţiei Franceze a Victimelor Terorismului (AFVT), este de aceeaşi părere.

„Desigur, victimele au dreptul să depună plângere împotriva statului, dar pentru ce? Ele nu vor putea obţine nimic în plus faţă de ceea ce prevede deja Fondul de garanţie pentru victimele actelor de terorism şi altor infracţiuni”, declară ea.

„În plus, nu sunt sigură că punerea în discuţie a responsabilităţii statului este cea mai bună modalitate de a obţine reparaţii”, adaugă avocata.

„Iar atacarea statului, care este el însuşi victima terorismului, nu este prea morală”, apreciază ea.