La bordul submarinelor de disuasiune nucleară ale Franței, marinarii nu știu probabil nimic despre pandemia de coronavirus și nici despre tot ce agită lumea la suprafață. Asta e regula, a povestit contraamiralul Dominique Salles, fost comandant al unor astfel de submarine.
El spune că „persoanele implicate într-o misiune de descurajare trebuie să fie tot timpul disponibile. Nimic nu trebuie să le perturbe misiunea. Și nimic nu este mai distructiv pentru un individ cu o responsabilitate decât o veste proastă”. Pentru că trebuie să rămână concentrați cu orice preț și pentru că nimic nu trebuie să le știrbească moralul, membrii echipajelor de pe submarine nu sunt ținuți la curent cu ceea ce se întâmplă la suprafață, cu ceea ce bulversează viața zilnică a tuturor și, deci, posibil, și a apropiaților lor.
Astfel, toate echipajele care au plecat în misiune înainte de propagarea virusului și a măsurilor de izolare socială, habar n-au probabil de amploarea pe care a luat-o la suprafața actuala criză sanitară.
Există o înțelegere nescrisă între echipaj și comandamentul său. Orice marinar știe că atât timp cât lipsește, familia sa va fi susținută și ajutată, pentru că el este oricum într-o poziție din care nu va putea face nimic. Prin urmare, este mai sigur să nu fie informat despre nimic rău, spune fostul comandant al escadrilei de submarine. „Nu e vorba de a-i pune pe marinari sub un clopot de sticlă, ci de a-i menține complet concentrați asupra misiunii lor. La bord, numai comandantul poate primi știri, dar nu detaliate”, a explicat contraamiralul Dominique Salles.
O misiune durează 70 de zile. Fără internet, radio și televizior
În mod obișnuit, durata unei misiuni este de cel puțin două luni și jumătate, adică de 70 de zile, pentru echipaje care au 110 membri și care trăiesc în izolare totală. Pe durata misiunii, ei nu au niciun fel de contact direct cu lumea exterioară. Nu au internet, nici radio, nici televizor. Niciun fel de mijloc de comunicare. Numai comandantul poate transmite, eventual, informații generale despre ceea ce se întâmplă la suprafață.
Marinarii primesc, în schimb, „familigrame”. În anii '80, erau de 20 de cuvinte. Astăzi, pot fi de 40 de cuvinte. Sunt mesaje personale de la familie, de la soție sau de la copii. Dar aceste mesaje trebuie să fie optimiste și sunt filtrate, trec pe la comandament înainte de a fi transmise. Un deces, de pildă, nu este anunțat imediat. „Informația este comunicată la bord comandantului, care o informează pe persoana vizată abia în ultimele două zile ale misiunii sale. Individul este scutit de cart timp de 24 sau 48 de ore pentru a-i fi respectat doliul, a explicat contraamiralul.
Este o situație dureroasă cu care însuși contraamiralul Dominique Salles s-a confruntat. Când a murit tatăl său, în 1993, era pe mare, secund pe o fregată. Vestea i-a fost comunicată abia la sfârșitul misiunii de 60 de zile.
„Indiferent de gravitatea unui eveniment, niciun membru al echipajului de pe un submarin nu poate face nimic. Și cum nu poate face nimic, mai bine să nu știe nimic”, spune contraamiralul.
Când au fost atentate, s-a procedat la fel. De 50 de ani, această regulă funcționează pentru a fi asigurat succesul misiunilor pe care marinarii le desfășoară în slujba patriei, subliniază Dominique Salles.
Franța are până în prezent 52.128 de cazuri de contaminări cu virusul SARS-CoV-2, fiind pe locul 6 în lume. A înregistrat, de asemenea, 3.523 de decese, mai mult decât în China, fiind pe locul 4 în lume.
(sursa: Ouest-France)
Editare web: Luana Păvălucă
