Piaţa Independenţei din Kiev e un furnicar. La orice oră, aici sunt câteva mii de oameni. Rândurile se îngroaşă odată cu lăsarea serii, atunci când ucrainenii ies de la muncă şi, înainte să plece spre casă, vin câteva ore la proteste. Şi la Guvern, la palatul prezidenţial şi la Parlament oamenii îşi strigă nemulţumirile în fiecare zi în faţa cordoanelor de politişti şi jandarmi. Sunt semne clare că revolta populară izbucnită în capitala Ucrainei nu se va stinge curând.
Dar restul Kievului arată ca orice altă capitală europeană, cu oameni grăbiţi să-şi rezolve problemele şi să ajungă unde au treabă sau, dimpotrivă, relaxaţi la plimbare sau la cumpărături.
Dincolo de perimetrul Pieţei Independenţei şi de alte câteva locuri în care se adună protestatari, la Kiev viaţa de zi cu zi decurge destul de normal şi liniştit. În Piaţa Lenin, aflată la aproximativ un kilometru distanţă de Piaţa Independenţei, aproape că nici nu se simte suflul revoltei populare.
Nici politiştii nu îşi fac simţită prezenţa dincolo de locurile de adunare ale protestatarilor. Toate magazinele şi restaurantele sunt deschise, chiar şi la doi paşi de zonele fierbinţi unde se aud sloganuri împotriva preşedintelui şi a guvernului. Cafenelele sunt pline mai ales în zilele geroase, băncile şi birourile administraţiei publice lucrează la program normal, iar elevii şi studenţii se duc la cursuri în şcoli şi universităţi. În centrul oraşului, sunt câteva bulevarde şi străzi închise, dar traficul nu e un coşmar mai mare decât în orice alt oraş aglomerat.