Prin studii în străinătate şi formare militară, „obiectivul său, singurul său obiectiv, este să servească Spania. I s-a inoculat, în forul interior, că trebuie să fie primul servitor", declara la un moment dat mama sa, regina Sofia.
Misiunea sa este să asigure continuitatea unei monarhii parlamentare instaurate progresiv, odată cu urcarea pe tron, în 1975, a lui Juan Carlos, desemnat de către dictatorul Francisco Franco ca succesorul său.
Marea sa provocare este să convingă, într-o ţară în care susţinerea populară a monarhiei a atins un minim istoric, după o serie de scandaluri, care, însă, pe el personal l-au ocolit.
Serios, dar zâmbitor, mai rezervat decât tatăl său, prinţul moştenitor a avut mult timp de suferit de pe urma comparării cu Juan Carlos, mulţi spanioli declarându-se mai degrabă „juan-carlişti” decât monarhişti.
Însă problemele repetate de sănătate ale lui Juan Carlos, vânătoarea de elefanţi în Botswana, în aprilie 2012, foarte controversată într-o Spanie afectată de criză, şi ancheta pentru corupţie care o vizează pe fiica sa cea mică, Cristina, şi pe soţul ei, Inaki Urdangarin, au afectat popularitatea regelui.
Concomitent, cota de popularitate a prinţului a crescut.
„Un anumit echilibru între cei doi este pe cale să se creeze”, sublinia la începutul lui 2013 Antonio Torres del Moral, profesor de drept constituţional.
Brunet şi cu ochi albaştri, înalt de aproape doi metri, elegantul Felipe şi-a cultivat o imagine de om obișnuit, dar modern. El a fost ajutat în acest sens de căsătoria, în 2004, cu Letizia Ortiz, o femeie din popor, jurnalistă, divorţată, o premieră în istoria monarhiei spaniole.
Din căsătoria lor s-au născut două fetiţe blonde, Leonor, în octombrie 2005, şi Sofia, în aprilie 2007.
Familia lui Felipe a trăit până în prezent departe de fast, într-o casă construită pentru prinț în parcul Palatului Zarzuela, lângă Madrid.
Felipe de Bourbon s-a născut în capitala spaniolă, la 30 ianuarie 1968. Se spune că Juan Carlos a leşinat la anunţul naşterii unicului său moştenitor masculin, după cele ale infantelor Elena, în 1963, şi Cristina, în 1965. Monarhia îl avea în sfârșit pe viitorul rege, Constituţia spaniolă preferând moştenitori bărbaţi.
Un rol tot mai important
La vârsta de nouă ani, în 1977, Felipe este numit prinţ de Asturia şi moştenitor oficial al coroanei spaniole. Băiatul pronunţă primul discurs în faţa Parlamentului.
Patru ani mai târziu primeşte prima lecţie importantă, odată cu tentativa de lovitură de stat a colonelului Antonio Tejero, la 23 februarie 1981, eveniment care-l va transforma pe rege în scutul democraţiei spaniole.
Tatăl îl cheamă pe băiat alături de el. „Voia să fie în biroul său, cu el, pentru a-l vedea acţionând”, a declarat regina Sofia pentru jurnalista Pilar Urbano, afirmaţii citate în cartea „La Reina”.
După ultimul an de liceu, în Canada, Felipe frecventează, în perioada 1985-1988, şcoli militare ale celor trei arme. De asemenea, studiază dreptul la Universitatea Autonomă Madrid şi obţine un master în Relaţii Internaţionale la Universitatea Georgetown de la Washington.
Cu timpul îşi asumă un rol protocolar tot mai important şi ia parte la tot mai multe activităţi publice, în special în străinătate, folosindu-se de cunoștințele foarte bune de limbă engleză.
Vorbeşte la fel de bine catalana, un atu mai ales în Catalonia, regiunea din nord-estul Spaniei în care aspiraţiile naţionaliste s-au adâncit odată cu criza economică, ceea ce contribuie la tensionarea relaţiilor cu Madridul.
Începând din primăvara lui 2010, Felipe a fost nevoit să-şi consolideze şi mai mult prezenţa oficială, în contextul îngrijorărilor legate de sănătatea lui Juan Carlos.
Pilot de elicopter, amator de fotbal, Felipe este de asemenea o fire sportivă, continuând tradiţia familiei. El a participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, în echipa spaniolă de iahting.
Mult timp considerat unul dintre cei mai râvniţi prinţi moştenitori, Casa Regală a păstrat o tăcere totală asupra relaţiilor sale sentimentale, până la logodna, în noiembrie 2003, cu Letizia Ortiz.