Politica Agricolă Comună, una dintre cele mai vechi politici ale Uniunii Europene, va fi din nou discutată începând de marți, iar negociatorii europeni încă nu s-au pus de acord în legătură cu felul în care să gestioneze cele 270 de miliarde de euro în subvenții în așa fel încât ei să fie distribuiți în mod echitabil și drept către fermieri între 2023 și 2028, relatează Politico.
PAC, una dintre cele mai vechi politici europene, activă din 1962, reprezintă o treime din bugetul blocului european – însă este criticată pentru faptul că, de multe ori, nu îi ajută pe fermierii săraci, iar majoritatea banilor se îndreaptă spre marii latifundiari, mafia italiană, politicieni corupți, falși femieri și ferme intensive care nu au nevoie de sprijin pentru a obține profit.
„Încă ne aflăm în situația în care 80% din sprijinul prin subvenții se îndreaptă către doar 20% dintre beneficiari”, a criticat Frans Timmermans, vicepreședinte al Comisiei Europene și responsabil pentru implementarea proiectului European Green Deal.
În condițiile în care negocierile se apropie de sfârșit există, însă, temeri că reforma PAC nu va fi suficientă pentru a face mai echitabilă distribuția subvențiilor.
„Cel mai probabil vom avea niște modificări superficiale, dar nu cred că se va schimba mare lucru”, este de părere un expert în politici de la Parlamentul European care a participat la negocieri.
Dar nu numai distribuția echitabilă a resurselor financiare este o temă pentru PAC, ci și implementarea măsurilor pentru protejarea mediului, unul dintre elementele cele mai sensibile ale acestor reforme.
Experții și unii dintre cei implicați în negocieri se plâng, însă, că interesul major este felul în care se vor distribui banii – „Dacă ne uităm la ce se întâmplă la masa negocierilor, vedem că nu mediul este cea mai importantă problemă de pe agendă, ci distribuția banilor”, spune Jeroen Candel, profesor la Universitatea Wageningen. Candel se ocupă de politici agricole și alimentare.
Tema distribuirii banilor este atât de intens discutată, încât cele 10 runde de negocieri de până acum nu au putut produce o concluzie finală. Negociatorii speră să ajungă, totuși, la un consens în următoarele două zile de discuții.
De altfel, faptul că bugetul PAC post-Brexit este mai mic cu aproximativ 46 de miliarde pune noi probleme negociatorilor.
De ce este Politica Agricolă Comună atât de inechitabilă
Statele UE și Parlamentul European nu se pot pune de acord în ce privește strictețea cu care să pună în aplicare o serie de măsuri specifice propuse în 2018 pentru a face PAC mai echitabilă.
Printre măsuri se numără limitarea obligatorie a subvențiilor pentru fermierii care obțin 100.000 de euro pe an. Astfel, toate subvențile obținute de ei peste acest prag ar urma să fie taxate la 100%.
De asemenea, Comisia a propus și un sistem de taxare progresivă, în care fermierii care încep să depășească pragul de 60.000 de euro pe an să fie taxați suplimentar, iar fondurile respective să meargă spre fermele mici sau medii.
Este puțin probabil, însă, ca un astfel de sistem să fie aprobat în zilele care urmează, mai ales pentru că statele UE își doresc să aibă o capacitate cât mai mare de a gestiona fondurile așa cum doresc ele și au respins orice încercare a Comisiei de a impune restricții fiscale.
Negocieri nesfârșite între instituțiile europene. Lobby-ul marilor latifundiari se implică
Pe finalul negocierilor, Parlamentul European este instituția care și-a direcționat eforturile spre a face PAC ceva mai echitabilă. Însă lobby-ul fermelor mari își vede interesele puternic afectate de o eventuală limitare la 100.000 de euro. În același timp, țări precum Cehia, unde moștenirea agriculturii colectivizate de dinainte 1989 a însemnat apariția unor ferme foarte mari, se opun și ele.
Motivul pentru care PAC este o politică atât de inechitabilă este acela că banii sunt încasați în funcție de dimensiunea în hectare a unei ferme – astfel sunt favorizați marii latifundiari
Alan Matthews, profesor emerit la Trinity College Dublin spune că „Nu vom avea niciodată un sistem drept atâta vreme cât plățile se face în funcție de dimensiunea fermelor”.
Parlamentul European a propus o alternativă țărilor care nu vor să se conformeze sistemului de limitare a subvențiilor – ele trebuie să redistribuie cel puțin 12% din totalul fondurilor PAC pe care le obțin.
În prezent, doar 10 țări, printre care și Franța și Germania, trimit fonduri de la ferme mai mari către cele mai mici, iar dacă această măsură devine obligatorie pentru toate celelalte 27 de state, atunci PAC ar putea deveni ceva mai echitabilă.
Dar negociatorii din partea statelor au respins „compromisul de 12%” și susțin că decizia ca limitarea fondurilor să fie voluntară nu mai poate fi schimbată. Pentru a echilibra propunerea Parlamentului, Consiliul European a propus o redistribuție de 7,5%.
Editor : Adrian Dumitru
