Peste 60% dintre cetățenii UE opriți și interogați în porturi la intrarea în Marea Britanie de către polițiștii de frontieră britanici, după Brexit, provin din România, arată cifrele oficiale. Această statistică ridică întrebări cu privire la o posibilă discriminare, acuzație negată însă de Londra, relatează The Guardian.
Datele guvernului arată că în primele șase luni ale acestui an, 7.249 de persoane au fost oprite fie în porturile maritime, fie pe rutele Eurotunnel și Eurostar.
Cifrele reprezintă o creștere de cinci ori față de aceeași perioadă a anului trecut, când libera circulație între statele membre ale UE era încă în vigoare pentru toți cei care doreau să lucreze în UK.
Cetățeni UE au fost opriți atât în porturile din Marea Britanie, inclusiv Portsmouth, Dover, Harwich și Holyhead, și în punctele de frontieră franceze în care operează și funcționari britanici, inclusiv Gare du Nord pentru Eurostar, Coquelles pentru Eurotunnel și porturile Calais și Dunkerque.
Dintre cetățenii UE opriți în primele șase luni ale anului 2021, 4.482 erau din România, mult mai mult în comparație cu cetățenii altor țări - 600 de bulgari și 400 de polonezi.
Cetățenii din țările din nordul Europei nu au fost afectați aproape deloc de noile reguli de imigrație. Au fost opriți doar cinci danezi, 59 din Belgia și 144 din Franța.
Firma de avocatură Bates Wells, care a analizat cifrele, arată că, deși datele ar putea reflecta un număr disproporționat de români care încearcă să intre în Marea Britanie, au ridicat întrebări cu privire la o posibilă discriminare la frontieră.
„Este legitim să se facă verificări generale în vederea controlului imigrației ilegale, dar aceste ultime cifre pun întrebarea dacă există o agendă ascunsă. Oprirea la frontieră poate fi traumatizantă și există riscul ca ofițerii de imigrație să vizeze persoane nevinovate. Profilarea rasială este discriminatorie și trebuie oprită dacă are loc”, a spus Chetal Patel, avocat în domeniul imigrației și partener la Bates Wells.
Guvernul de la Londra a negat însă aplicarea vreunui criteriu de acest fel.
„Acuzaţia că facem profilări rasiale este falsă şi nefondată”, a răspuns un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne britanic.
„Dacă cineva soseşte la graniţele noastre, încercând să lucreze aici fără a avea acest drept, publicul aşteaptă ca noi să nu le permitem să intre, indiferent de naţionalitate. Aceste reguli sunt aplicate echitabil şi numai pe baza circumstanţelor individuale”, explică acesta, potrivit Agerpres.
Procentul mare al românilor opriţi la intrarea în Regatul Unit - nu sunt încă disponibile datele privind sosirile în aeroporturi - mai poate fi explicat prin necunoaşterea regulilor aplicabile după intrarea în vigoare a Brexitului.
Până pe 30 iunie, când a expirat termenul pentru solicitarea rezidenţei în Regatul Unit, 1,067 milioane de cetăţeni români au cerut un statut de rezident permanent (settled status) sau de rezident temporar (pre-settled status) în această ţară, românii fiind pe locul doi după polonezi, cu 1,09 milioane de cereri.
Statutul de rezident permanent poate fi obţinut de către persoanele care au trăit în Regatul Unit cel puţin cinci ani. Cele care au trăit în această ţară mai puţin de cinci ani pot primit statutul de rezident temporar, ce poate fi transformat în cel de rezident permanent odată ce solicitantul cumulează cei cinci ani de reşedinţă în Regatul Unit.
Odată cu ieşirea Regatului Unit din UE, cetăţenii europeni care doresc să lucreze în această ţară trebuie să solicite o viză prin noul sistem de imigrare bazat pe puncte. Pentru a fi considerat eligibil, solicitantul trebuie să demonstreze că poate vorbi limba engleză la un nivel intermediar B1, are o ofertă de muncă la nivelul de calificare necesar de la un sponsor/angajator autorizat de Home Office şi salariul minim anual oferit de către sponsor/angajator este de 26.500 lire sterline sau egal cu nivelul de salarizare relevant domeniului de activitate (dacă în domeniul de activitate salariul minim anual este mai mare de 26.500 lire sterline).
