Trezoreria italiană este într-un moment de cotitură în care trebuie să aleagă 500 de manageri pentru posturi cheie din linia întâi sau a doua a companiilor de stat. Autoritățile italiene au angajat și companii internaționale de recrutare pentru a introduce managementul performant, bazat pe merit.
Însă suspiciunile că vor fi în continuare promovați oameni cu patalamale politice există încă și planează.
În acest carusel al numirilor au intrat și giganți precum Enel, ENI, sau grupul din industria de apărare Finmecanicca. Lucrurile sunt extrem de complicate în cazul companiei din urmă, care a fost zguduită de un scandal de corupție.
Miza este foarte mare: în joc sunt 76 de companii de stat care în prezent contribuie cu 15% la PIB-ul Italiei și acoperă o cincime din capitalizarea bursei de la Milano. De performanța acestor companii depinde revenirea economică a Italiei. Iar acești giganți nu sunt exemplu de eficiență.
Din 2005, gigantul ENEL și-a văzut prețul acțiunilor scăzând cu la jumătate, iar ENI, condusă de un ales politic a cărui influență e comparabilă cu a unui ministru, a cunoscut o devalorizare a acțiunilor de 12 procente.
În ciuda lipsei de eficiență, ambii lideri au fost alesi de trei ori la rând la cârma companiilor. Însă, lucrurile se pot schimba. Există o presiune publică, dar și din interiorul coaliției de guvernare a anumitor lideri politici care aspiră să crească în popularitate prin măsuri care ar arăta deschidere către reforme în companiile de stat.
În România, introducerea managerilor privați la firmele de stat a fost cerută de FMI și Comisia Europeană, dar proiectul a eșuat lamentabil. Factorii politici, miniștrii au schimbat pe cei numiți prin concurs și au numit persoane apropiate.