Construit în secolul al XI-lea şi refăcut 800 de ani mai târziu din cauza unui incendiu, Palatul Westminster arată pe alocuri deplorabil. Găurile din tavan şi tencuiala care cade de pe pereţi întregesc imaginea unei clădiri-simbol aflate în pragul paraginei. Lucru la care au contribuit din plin poluarea şi lipsa unor lucrări serioase de întreţinere.
„În perioada în care era mult sulf în atmosferă, pereţii s-au înnegrit. Cu cât negreala stă mai mult acolo, cu atât cresc pagubele”, explică Tessa Blundy, arhitect.
Încălzirea funcţionează foarte prost, iar sistemul de electricitate şi reţeaua de canalizare sunt foarte vechi. Apa se infiltrează prin tavan şi pereţi, în timp ce dalele pe care păşesc lorzii şi membrii Camerei Comunelor s-au desprins.
Dincolo de toate acestea, există problema şoarecilor. Rozătoarele mişună prin cele peste o mie de camere ale clădirii, iar un parlamentar a venit cu propunerea de a trimite pisici pentru a le extermina. Propunerea nu a fost, însă, luată în calcul.
„Pe măsură ce-mi plimb mâna pe această suprafaţă, ea cade. De vină este coroziunea provocată de depunerile de carbon. Dacă nu luăm rapid măsuri, bucăţi mari de piatră vor începe să cadă, va fi un proces ireversibil”, afirmă Adam Watrobski, arhitect.
Acum, conducerea Parlamentului plănuieşte un plan extins de renovare. Lucrările ar urma să se desfăşoare pe parcursul a zece ani, iar cheltuielile vor fi pe măsură - peste patru miliarde de euro.
În acest context, şedinţele de plen ar trebui să se desfăşoare în altă clădire şi există voci care cer chiar mutarea Parlamentului britanic în provincie.
„Dacă nu se va face nimic, dacă ajungem în situaţia în care nu luăm nicio măsură, activitatea din Palatul Westminster va fi complet blocată”, avertizează Mel Baxler, administratorul proprietăţilor imobiliare ale Parlamentului.