Mărturii cutremurătoare din Belarus. Viețile tinerilor, distruse de minciunile lui Lukașenko și de violența forțelor de ordine

Bătuţi crunt, lăsaţi inconştienţi şi terorizaţi în permanenţă de poliţie. Membrii opoziției din Belarus au povestit clipele teribile prin care au trecut.

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Experiment Digi24 în satele României: Dacă ar candida Brad Pitt?

Unii dintre ei au apucat să fugă din ţară, în timp ce alţii continuă neîntrerupt protestele. Mii de femei au manifestat în Minsk, unde au cerut plecarea de la putere a preşedintelui Aleksandr Lukaşenko. Ele au pornit în marş prin oraş şi au strigat ca poliţia să fie trasă la răspundere pentru violenţele din ultimele trei săptămâni.

A fost un preambul al protestelor de mâine, când în capitala Belarusului va avea loc un nou miting-mamut al opoziţiei.

Înaintea protestului, autorităţile au retras acreditările mai multor jurnalişti. Printre ei, corespondenţi BBC, Reuters, Deutsche Welle şi New York Times.

Alexei, membru al opoziţiei refugiat în Polonia: (Poliţiştii, n.red.) m-au tras afară din maşină şi au început să mă lovească, au vrut să mă oblige să-mi deblochez telefonul ca să vadă ce fotografii şi informaţii aveam acolo. M-am temut că le vor folosi împotriva mea, aşa că am refuzat să-l deblochez. Atunci au început să mă bată şi mai rău, cu bastoanele, cu picioarele, mi-au spart telefonul şi au continuat să dea în mine până mi-au rupt degetele şi mi-am pierdut cunoştinţa. Practic, preşedintele nostru şi poliţia ne-au transmis mereu mesajul că sunt acolo ca să ne protejeze, că nu ni se va întâmpla nimic rău, că suntem pe mâini bune, că nu trebuie să ne facem griji. Acum îmi dau seama că totul a fost o minciună uriaşă şi nu ştiu ce voi face în continuare. E un coşmar...

Aleksandr, refugiat în Polonia: Pe de-o parte, desigur că aş vrea să mă întorc în Belarus. Nu am vrut niciodată să plec, asta le-am spus tuturor. Ori de câte ori prietenii mă întrebau dacă voi părăsi ţara, le spuneam că prefer ca autorităţile să o părăsească şi oamenii de rând să rămână, dar autorităţile nu par dispuse să plece, în schimb pleacă oamenii de rând, cei care pot.

Editor web: Liviu Cojan